Cosmologul şi astrobiologul Paul Davies, profesor la Arizona State University si director al “Post-Detection Science and Technology Taskgroup” din cadrul proiectului SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence), a declarat că invazia extraterestră a început

"Cel mai probabil, civilizaţia cea mai apropiată se află la nu mai puţin de o mie de ani-lumină distanţă de noi, astfel încât ei acum ar vedea Terra cum era în urmă cu o mie de ani, în 1010 (...) Extratereştrii ar putea începe să transmită semnale radio în direcţia noastră atunci când vor primi mesajele noastre, adică peste circa 900 de ani. Apoi, vor mai trece alţi 1.000 de ani până când vom primi răspunsul".

Astrobiologul crede că "invazia", una "pacifică", a început deja, iar noi nu trebuie decât să căutam semnele unei existenţe extraterestre, prezente sau trecute, precum depozite de deşeuri nucleare, urme de minerale modificate genetic în sistemul solar, sau urme de biotehnologii.

Cum iau in calcul politicienii de vaza din lume invazia extraterestra!

Cum s-au speriat japonezii

Solicitarea ministrului japonez al Apărării, de a se elabora un plan de măsuri în caz de atac extraterestru, a venit la câteva zile după ce Guvernul din Tokio răspunsese interpelării unui parlamentar, arătând că nu confirmă apariţia farfuriilor zburătoare în Ţara Soarelui Răsare. Cu toate acestea, Shigeru Ishiba nu e singurul demnitar nipon adept al teoriilor ufologilor. Purtătorul de cuvânt al guvernului din Tokio, Nobutaka Machimura, fost ministru al Educaţiei, dar şi al Afacerilor Externe, se arătase şi el, pe 18 octombrie a.c., absolut convins de existenţa obiectelor zburătoare neidentificate.

„OZN-urile există şi sunt controlate de o altă formă de viaţă”, a declarat şi Ishiba în faţa jurnaliştilor.

De la “Războiul lumilor” la “Independence Day”

Japonezii Ishiba şi Machimura n-au fost însă primii politicieni de vază care şi-au asumat public credinţa în OZN-uri. Paul Hellyer, fost ministru canadian al Apărării şi adjunct al primului ministru sub Pierre Trudeau, le-a luat-o înainte. În 2005, ajuns la 82 de ani, el şi-a unit forţele cu trei organizatii non-guvernamentale pentru a cere Parlamentului Canadei să organizeze discuţii publice pe tema “exopoliticii”, respectiv a relaţiilor cu civilizaţii avansate extratereste. Fostul demnitar a declarat, într-un discurs ţinut la Universitatea din Toronto, că „obiectele zburătoare neidentificate sunt la fel de reale ca şi avioanele". "Sunt atât de îngrijorat de consecinţele declanşării unui război intergalactic, încât am crezut de cuviinţă să o spun ", a afirmat Hellyer. Acesta şi-a exprimat totodată temerea că americanii ar putea implica omenirea într-un conflict interplanetar, fără nici un avertisment, folosind baza pe care vor s-o construiască pe Lună. De o ciocnire a civilizaţiilor se tem, potrivit unui sondaj realizat la câteva luni după lansarea producţiei hollywoodiene "Independence Day", şi circa două treimi dintre americani, care văd posibilă o invazie extraterestră.

“Următorul război va fi interplanetar”

La 25 februarie 1942, puţin după ora 2.00, mai multe obiecte zburătoare roşii sau argintii au fost semnalate de radare în dreptul oraşului Los Angeles, la circa 200 de kilometri în largul oceanului. Ciudatele apariţii se mişcau rapid încoace şi-ncolo, iar artileria antiaeriană a tras asupra lor, fără succes, 1430 de obuze, presupunând că are de-a face cu un atac al japonezilor. Generalul George C. Marshall, şeful Statului Major, scria ulterior în raportul său către preşedintele Roosevelt despre circa 15 aparate neidentificate care zburau cu diferite viteze, de la foarte încet până la 200 mile pe oră, la altitudini cuprinse între 9000 şi 18000 picioare. Îndesirea episoadelor de acest fel l-a determinat pe generalul Douglas MacArthur, comandantul forţelor aliate din Pacific în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi comandantul forţelor ONU în războiul din Coreea, să declare că “naţiunile lumii vor trebui să se unească, pentru că următorul război va fi unul interplanetar”.

De ce nu-i găsim pe alieni?
În 1961, tânărul astronom american Frank Drake a căutat să estimeze numărul posibilelor populaţii nepământene din Cosmos, calculul său, bazat pe legile fizicii şi biologiei, ducând la cifra de 500.000 cel mult. Şi atunci, cum se face că nu le-am găsit până acum? Ziarul “Die Welt” a încercat mai multe explicaţii:

1. Suntem singura specie inteligentă din univers. Potrivit lui Peter Ward şi Donald Brownlee, Terra este o planetă extrem de rară, iar condiţiile în care au apărut oamenii au depins de prea mulţi factori pentru a crede că înlănţuirea se poate repeta.

2. Extratereştrii au fost deja pe Pământ şi au dispărut. Cel mai cunoscut adept al teoriei, elveţianul Erich von Däniken, a scris o serie de best-seller-uri pe această temă, el dovedind prezenţa alienilor pe Terra cu construcţii monumentale, de tipul piramidelor egiptene sau al imenselor statui din Insula Paştelui.

3. Nu-i putem recunoaşte pe alieni. Dacă inteligenţa nepământeană ar lua forma sferelor de gaz imaginate de echipa de cercetători condusă de prof. Mircea Sanduloviciu, de la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi, e de înţeles de ce nu o putem depista. Românii au creat o structură gazoasă încărcată electric, cu caracteristicile unei forme de viaţă, despre care prof. Gregoire Nicolis, de la Universitatea din Bruxelles, consideră că pot fi relevante pentru existenţa unor alcătuiri extraterestre.

4. Extratereştrii ne trimit semnale, dar nu le putem capta. Oricât de performante ar fi aparatele imaginate de om pentru a depista mesajele din spaţiu, nu se ştie care e frecvenţa corectă sau în ce zonă a cosmosului trebui să căutăm.

5. Şi dacă “omuleţii verzi” ne evită? Aparatura creată de om pentru a scotoci universul porneşte de la premisa (s-ar putea greşită!) că extratereştrii sunt la fel de dornici de comunicare ca şi noi. Dar dacă lucrurile nu stau aşa? În 1973, John Ball uimea comunitatea ştinţifică lansând ipoteza că sistemul nostru solar a fost creat ca o rezervaţie naturală, în care suntem lăsaţi să trăim asemeni animalelor terestre pe cale de dispariţie.

6. Extratereştrii sunt incapabili de comunicare interstelară sau…au murit. E posibil ca eventualele fiinţe din spaţiu să fie mai înapoiate tehnologic ca noi sau, pur şi implu, să nu fi supravieţuit impactului cu vreun asteroid. Mai există, desigur, şi ipoteze fanteziste, cum că întreg universul e doar o iluzie, ca-n Matrix, sau că alienii trăiesc bine-mersi în lumi paralele.

Nici europenii nu scapă de OZN-uri
Prin anii ‘90, “epidemia OZN-urilor” a cuprins şi ţările europene. În Belgia, forţele aeriene au pus avioane F-16 pe urmele unor obiecte zburătoare neidentificate, fără succes. Ministrul apărării, Guy Coeme, a autorizat militarii să coopereze cu o organizaţie civilă de ufologi – SOBEPS – iar colonelul Wilfried De Brouwer, şeful operativ al forţelor aeriene belgiene, avea să recunoască, într-o conferinţă de presă ţinută în iulie 1990, că manevrele OZN-urilor au depăşit capacitatea tehnică umană. În anul 2000, a venit rândul Serviciului de Informaţii al Apărării din Marea Britanie să acorde atenţie unor subiecte similare. Desecretizat în mai 2006, un memorandum de uz intern admite că “fenomene aeriene, de tipul celor raportate ca FAN (Fenomene Aerospaţiale Neidentificate) există în mod cert”; “ele prezintă caracteristici aerodinamice mult dincolo de cele ale oricărei aeronave sau rachete cunoscute – cu sau fără pilot”. Remarcând efectele distructive asupra aparaturii terestre şi a oamenilor ajunşi în vecinătatea FAN, studiul militar britanic nu exclude ipoteza extraterestră, dat fiind că prea coincid raportările provenite din diferite zone ale lumii. În Franţa, care şi-a pus pe internet arhivele OZN, raportul COMETA (un document de 90 de pagini, intitulat “OZN-urile şi Apărarea. Pentru ce trebuie să ne pregătim”) ajungea în 1999 în posesia preşedintelui Jacques Chirac şi a primului ministru Lionel Jospin. Autorii lui, ofiţeri superiori, ingineri, fizicieni, biologi etc, avertizau că trebuie luat în calcul şi scenariul unui act ostil din partea extratereştrilor.

Înspăimântat de venirea alienilor pe Pământ, actorul american Tom Cruise intenţionează să-şi construiască un buncăr unde să se adăpostească la o adică împreună cu familia sa. Refugiul, care va fi construit sub reşedinţa din Telluride, statul Colorado, a starului va costa 10 milioane de dolari şi va fi utilat cu cele mai moderne dispozitive de apărare şi securitate.