O planetă este un corp ceresc de masă considerabilă care orbitează în jurul unei stele și care nu produce energie prin fuziune nucleară. Din această cauză, planetele sunt mult mai reci decât stelele, și nu au și nu emit lumină proprie, ci doar pot reflecta lumina stelelor. În principiu, planetele ar putea oferi condiții pentru apariția vieții extraterestre. Până acum câțiva ani erau cunoscute doar cele 8 planete ale sistemului nostru solar (plus planeta pitică Pluton). Acestea sunt, în ordinea crescătoare a distanței de la Soare:

1.Mercur
2.Venus
3.Pământ, numit și Terra
4.Marte
5.Jupiter
6.Saturn
7.Uranus
8.Neptun

La 24 august 2006 Uniunea Astronomică Internațională a redefinit termenul de „planetă” ca fiind un corp ceresc care îndeplinește următoarele condiții:

orbitează în jurul unei stele centrale, de exemplu în jurul Soarelui
are o masă suficientă astfel încât forța gravitațională să îi confere o formă aproximativ sferică
nu suferă în interiorul său reacții de fuziune nucleară
„curăță” spațiul cosmic din vecinătatea orbitei sale
Corpurile cerești care îndeplinesc primele trei condiții dar nu și pe a patra, și nu sunt sateliți, sunt numite planete pitice (engleză: dwarf planet).
Ca una din urmări, Pluton, care era considerată până de curând cea de-a noua planetă a sistemului solar, și-a pierdut statutul de planetă, fiind acum considerată planetă pitică.

Dincolo de Neptun, în Sistemul Solar s-au mai descoperit și alte corpuri cerești reci de dimensiuni apreciabile din categoria planetelor pitice (minore), planetoizi sau asteroizi), care se învârtesc și ele în jurul Soarelui, dar sunt mai mici decât planetele propriu-zise: Pluton, 2003 UB313, 2005 FY9, 2003 EL61, Sedna, Quaoar, Varuna ș.a.

Planete dincolo de sistemul solarPentru detalii, vezi: Exoplanetă.
Din anul 1995 încoace au fost descoperite planete și în afara Sistemului Solar, totuși la depărtări de Pământ uriașe, de ordinul anilor-lumină (1 an-lumină = 9,4605284 × 1012 kilometri). În iunie 2008 se cunoșteau deja ceva mai mult de 300 astfel de planete, numite planete extrasolare sau și "exoplanete". În februarie 2010 numărul lor a trecut de 400. Însă astronomii apreciază numărul total al planetelor extrasolare numai în galaxia noastră — Calea Lactee — ca fiind de ordinul miliardelor.

Din cauza marilor distanțe și lipsei de lumină proprie planetele extrasolare nu pot fi văzute direct prin mijloace optice. (O excepție o constituie cel mai puternic telescop de la ora actuală (2010), numit "Very Large Telescope" (VLT), al observatorului European South Observatory ESO, și aflat în Chile în deșertul Atacama.) Existența exoplanetelor se dovedește în general prin stabilirea unor mici neregularități în luminozitatea unor stele, care au loc atunci când planeta respectivă acoperă pe traiectoria ei, fie și numai parțial, steaua de care ține.