Filmul începe cu imaginea fericită a vieţii lui David. Conduce spre casă, având-o alături pe frumoasa lui iubită care este însărcinată, când deodată cineva provoacă un accident. Maşina se răstoarnă iar iubita lui David moare. Aflat într-un bar – depresiv şi mort de beat – se trezeşte abordat de o femeie atrăgătoare care îl racolează de fapt în alte scopuri.

Îl vedem apoi pe tânărul nostru închis, bătut şi obigat să ucidă de dragul divertismentului şi a banilor celor care pariază la astfel de „jocuri”. Pentru că da, aceste lupte conduse de Samuel L. Jackson sunt difuzate online, însoţite de o grafică încăntătoare pentru spectatori. Sprijinit şi ajutat de cea care l-a prins în capcană, David trebuie să ucidă pe rând alţi nouă luptători pentru a obţine ceea ce îşi doreşte: moartea călăului care l-a torturat. Deşi nimeni nu a reuşit vreodată să treacă de cinci lupte, David le câştigă pe toate cele nouă, spre consternarea celui ce conduce toată această afacere. În ceea ce priveşte ultima luptă, lucrurile se complică puţin iar finalul nu este, vezi doamne, atât de simplu.

Ideea filmului este interesantă dar cu siguranţă putea ieşi ceva mult mai incitant şi original. Deşi există acţiune, suspans, maţe şi sânge (muult sânge împroşcat!), pelicula este slabă. Foarte slabă. Replici previzibile, scene previzibile, final previzibil. Am avut impresia pe alocuri că şi Samuel L. Jackson „şi-a intrat bine în rol” şi nu a reuşit să fie credibil în interpretare. Cu toate astea, acţiunea mi-a captat atenţia, deci nu pot spune că m-am plictisit urmărind Arena. De vizionat o data, merge dar… există totuşi alternative.