Anomaliile bizare observate în urma studiului unei supernove l-au determinat pe un fizican să susţină că viteza luminii ar trebui recalculată.

În 1987, astronomii au detectat o supernovă aflată suficient de aproape de noi pentru a putea fi văzută cu ochiul liber. Nu telescopul a fost primul aparat care a înregistrat evenimentul cosmic, ci un detector de neutrino.

Potrivit fizicienilor, aceşti neutrino şi fotonii emişi de explozie ar fi trebuit să străbată distanţa dintre Marele Nor Magelanic şi noi cu viteza luminii.

Dar această viteză nu este mereu constantă, de 3x108 m/s, fiind încetinită de anumite filtre, cum este în acest caz miezul dens al unei supernove. Deci, neutrino ar fi trebuit să ajungă la noi mai repede, cu aproximativ 3 ore înaintea luminii supernovei.

Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă au raportat o primă emisie de neutrino cu 7,7 ore înainte de fotoni şi o altă emisie de neutrino cu 4,7 ore înainte.

Fizicienii au fost derutaţi, pentru că modelul lor prevedea ca prima emisie de neutrino să ajungă cu doar 3 ore înaintea luminii.

Astfel, profesorul James Franson de la Universitatea Maryland din Baltimore crede că aceste observaţii sunt dovada că fizicienii trebuie să rescrie modul în care se comportă lumina şi viteza ei în anumite condiţii.

El spune că efectele mecanicii cuantice încetinesc uneori viteza luminii. Efectul este foarte slab, dar pe distanţe mari, de 163.000 de ani-lumină, această influenţă este observată prin asemenea discrepanţe.

În publicaţia New Journal of Physics, Francon explică polarizarea în vacuum, un fenoment prin care un foton se transformă într-un electron-pozitron şi apoi redevine foton, dar această modificare îi încetineşte puţin deplasarea.

Aceste modificări au loc din cauza câmpurilor gravitaţionale. Şi neutrino sunt influenţaţi de aceste modificări, dar mult mai puţin, într-o măsură care poate fi considerată neglijabilă.

Dacă teoria lui Franson este corectă, atunci câmpurile gravitaţionale din centrul galaxiilor încetinesc fotonii. Modelul lui explică anomaliile calculate în cazul Supernovei 1987a.

O altă explicaţie este aceea că neutrino care au ajuns mai repede decât ar fi trebuit nu proveneau de fapt de la acea supernovă, ci de la o altă sursă, detectarea lor fiind deci o simplă coincidenţă. Franson spune că probabilitatea acestui fenomen este de 1 la 10.000.

Surse: I Fucking Love Science!, ExtremeTech