Descoperită în iunie 1978 de astronomul James Christy de la United States Naval Observatory, Charon este cea mai mare din cele 5 luni ale planetei pitice Pluto.

Are un diametru de 1.207 km, adică aproape jumătate din dimensiunea lui Pluto şi pare să nu aibă atmosferă.

În anul 2007, astronomii au observat pe suprafaţa acestui satelit natural urme de cristale de gheaţă şi de hidraţi de amoniu, care sugerau prezenţa unor gheizere de gheaţă.

Astfel, este posibil ca pe Charon să fi existat cândva un ocean subteran. Astronomii cred că există fisuri în scoarţa de gheaţă a acestei luni, similare celor observate pe satelitul Europa.

În trecut, Charon se afla mai aproape de Pluto, prelunând astfel o parte din energia de rotaţie, care l-a determinat să se îndepărteze, în timp ce viteza de rotaţie a lui Pluto a scăzut.

Noile date îi vor ajuta pe specialişti să afle cum au evoluat orbitele lui Charon şi Pluto şi dacă aceste forţe ar fi putut provoca maree care să încălzească apa din subteran şi s-o transforme un timp într-un ocean lichid.

Lucrarea care prezintă această interesantă ipoteză a fost publicată de Alyssa Rose Rhoden de la NASA Goddard Space Flight Center în revista Icarus.

Mai multe detalii vor fi oferite de sonda NASA New Horizons, care va ajunge aici în iulie 2015, după o călătorie de 9 ani.

Sursa: Sci News