'Ai vrea să îți spun o poveste?''

''Bunico, sunt prea mare pentru povești''.

''Niciodată nu ești prea mare pentru a asculta povești''.

Fata se strecoară în pat fără nicio tragere de inimă și așteaptă, știind că nu va câștiga această bătălie. Un vânt aspru şuieră afară, învârtind ninsoarea în vârtejuri sălbatice.

''Ce fel de poveste? Vrei una despre vrăjitoarea gheţurilor?'' întreabă bunica.

''Nu, nu despre ea''.

''Ce-ai zice de o poveste despre Braum?'' Fata nu răspunde. Bătrâna zâmbește. ''Sunt foarte multe povești despre el. Bunica mea obișnuia să îmi povestească despre cum ne-a apărat Braum satul de marele dragon! Sau cum a coborât – cu mult timp în urmă – pe un râu de lavă! Sau – '', bunica șovăie, ducând un deget la buze. ''Ți-am povestit de unde are Braum scutul?''

Fata dă din cap în semn că nu. Focul din vatră trosnește.

''Ei bine. În munții din spatele satului nostru trăia un om pe nume Braum''

''Știu asta!''

''Îşi petrecea cea mai mare parte a timpului la fermă, având grijă de oile și caprele sale și era cel mai bun om pe care lumea îl văzuse, întotdeauna cu zâmbetul pe buze''.

''Într-o zi, se întâmplă ceva groaznic: un băiețel troll, cam de vârsta ta, se cățăra pe munte, când dădu peste o grotă săpată în stâncă, a cărei intrare era păzită de o ușă masivă din piatră, având în mijloc un ciob de gheață pură. Când a deschis ușa, nu și-a putut crede ochilor: grota era plină cu aur, bijuterii – toate comorile pe care ți le-ai putea imagina!

''Băiețelul nu știa însă că grota era o capcană. Vrăjitoarea ghețurilor aruncase un blestem asupra acesteia – și după ce băiatul troll a intrat, ușa magică s-a închis, blocându-l înăuntru! Oricât încercă el, nu reuși cu niciun chip să iasă afară''.

Un păstor în trecere îi auzi strigătele. Toată lumea a sărit în ajutor, însă nici cei mai puternici războinici nu au reușit să deschidă uşa. Părinţii băiatului erau copleşiţi; muntele răsuna de strigătele de durere ale mamei. Situaţia părea fără ieşire.

''Apoi, spre mirarea tuturor, auziră un râset în depărtare''.

''Era Braum, nu-i aşa?''

''Ești o fată isteață! Braum auzise strigătele lor și cobora acum cu pași mari pe versantul muntelui. Sătenii îi povestiră despre băiețelul troll și despre blestem. Braum zâmbi, dădu din cap și se întoarse cu fața înspre ușa grotei. O împinse, trase de ea, o lovi cu pumnii și cu picioarele, încercă să o smulgă din balamale... însă ușa nu se clintea''.

''Dar Braum e cel mai puternic om din toate timpurile!''

''Era lucru de mirare'', fu de acord bunica. ''Patru zile și patru nopți a şezut Braum pe un bolovan, încercând să găsească o soluție. La urma urmei, era în joc viața unui copil''.

Apoi, în zorii celei de-a cincea zile, a făcut ochii mari, un zâmbet larg luminându-i fața. ''Dacă nu pot trece de ușă'', spuse el, ''atunci nu-mi rămâne decât să trec prin...''

Fata se gândește, apoi face şi ea ochii mari. ''...munte!''

''Prin munte. Braum se îndreptă spre vârf și începu să-şi facă drum cu pumnii drept în jos, zdrobind stânca şi azvârlind cu pietre în urma sa, până când dispăru adânc în munte''.

În timp ce sătenii aşteptau cu sufletul la gură, stâncile din jurul ușii se prăbuşiră – iar după ce se risipi praful, îl văzură pe Braum stând în mijlocul comorii, cu băiatul trol slăbit dar fericit în brațe.

''Știam că o să reușească!''

''Însă nici nu apucară să se bucure că totul în jurul lor începu să se zdruncine și să se cutremure: tunelul lui Braum slăbise vârful muntelui, care acum se surpa peste ei! Fără a sta prea mult pe gânduri, Braum apucă uşa vrăjită şi o ţinu deasupra sa ca pe un scut, protejându-i în timp ce vârful muntelui se prăbuşea. Când totul se termină, Braum rămase uimit: uşa nu avea nici cea mai mică zgârietură! Braum ştia că era ceva foarte special.

''Iar din acea clipă, Braum nu s-a mai despărţit niciodată de scutul magic''.

Fata se ridică în capul oaselor, încercând să-şi ascundă emoţia. Bunica așteptă. Dădu din umeri și se ridică să plece.

''Bunico'', o oprește fata, ''poți să îmi mai spui o poveste?''

''Mâine''. Bunica îi zâmbește, o sărută pe frunte și suflă în lumânare. ''Tu trebuie să dormi, şi mai sunt multe alte povești de spus''.