Cum ţi-ai descrie vocaţia pentru această profesie superbă, actoria?

Sunt putini oameni care pot spune ca fac in viata ce le place. Eu sunt o norocoasa! Actoria pentru mine este o placere. Ma face sa ma simt ca traiesc. Am ales si o latura anume a acestei profesii, comedia, in toata diversitatea ei. Si, desi par foarte sigura pe mine si indrazneata, sunt timida si am emotii foarte mari.

Fiecare rol reprezintă o provocare pentru un actor. Cum a fost întâlnirea cu Teo Diliman, personajul pe care-l interpretezi în "Trăsniţii"?

A fost trasnet! Nu ma asteptam niciodata sa interpretez rolul unui psiholog, asta pentru ca eu sunt cea care vorbeste... mult! Dar am aflat foarte multe si despre aceasta profesie (psihologia), si despre mine. In fiecare zi am ocazia sa lucrez cu niste oameni extraordinari si sa imprumut personajului cate ceva din identitatea mea.

Fiind actriţă la Teatrul "Constantin Tănase" să înţelegem că eşti profilată numai pe comedie?

Nu neaparat! Licenta mi-am dat-o din Cehov (Elena Andreevna – Pescarusul si Masa- Trei surori), dar si Caragiale (Veta - O noapte furtunoasa, Mita Baston - D-ale carnavalului). In 2008 am filmat in Muntii Apuseni, pentru un proiect independent. In acel film interpretez un rol care se bazeaza mai mult pe expresie si trairi interioare. Dar pasiunea mea ramane, intr-adevar, comedia.

Care au fost mentorii tăi?
Bogdan Caragea si Margareta Pogonat mi-au fost profesori in facultate, dar adevaratii mentori i-am intalnit in teatru. Stela Popescu, Alexandru Arsinel, Nae Lazarescu, Vasile Muraru sunt cei care ma invata si acum din tainele scenei de la Teatrul de Revista.

Ce îţi place mai mult: scena sau televiziunea?

Cu siguranta televiziunea, desi senzatia scenei nu poate fi inlocuita. Sa simti cum publicul te aplauda, rade si plange alaturi de tine, este ceva greu de egalat.

Dintre toate rolurile interpretate cel mai drag este cel de mamă. Cum te descurci cu cei doi băieţi ai tăi?

Cu siguranta cel mai greu rol! Cand ma uit la copiii mei, am de multe ori senzatia ca nu sunt ai mei, nu de alta dar sunt atat de mari, iar eu, in multe privinte, am ramas o copila. De aceea si facem tot felul de trasnai impreuna, dar am invatat ca e nevoie un pic si de armata. Ma descurc, pentru ca bucuria de a fi mama ma face sa trec peste orice greutati.

Marc sau Ralf au înclinaţii spre actorie?

In acest moment, amandoi exerseaza cantatul la pian, respectiv la chitara, si se bucura de apreciere din partea profesorului. Si daca ma iau dupa dorinta lui Ralf, pot spune ca voi avea un cantaret in familie. Amandoi se topesc dupa dans si stiu toate spectacolele mele pe de rost. Iubesc jocurile pe calculator si fac Karate, pe care le exemplifica destul de des pe cine au ocazia (ca entertainment).

Aveţi pasiuni comune?
Da, cam tot ce inseamna sport ne place! Inot, calarie, alpinism, ciclism, bowling, ping-pong (si-au descoperit de curand aceasta pasiune).

Cum le temperezi energia?
Ii tin mai tot timpul ocupati. Dupa ce merg la scoala, au afterschool, unde mananca, dorm si isi fac lectiile. De doua ori pe saptamana au lectie de karate, si o data, de muzica. Acum ma gandesc sa-i dau la inot cateva luni, dupa care sa incercam ping-pong sau fotbal, in functie de preferintele lor.

Care sunt planurile tale de viitor?

Vreau sa fiu in continuare printre „Trasnitii” de la Prima TV, si in paralel sa-mi imbunatatesc performantele profesionale ca moderator de radio si televiziune, actrita, si de ce nu, chiar cantareata! Eu iubesc marea si simt ca si viata e tot cam asa, cand agitata, cu valuri care nu se mai termina, cand linistita, cu soarele oglindindu-se in ea. Totul e sa ai rabdare!

Sursa: Gazeta de Sud