Ogarul maghiar este un căine tenace, rezistent și neobosit la vănatoare. Corpul este viguros, totuși zvelt, suplu, de formă dreptunghiulară; capul este lung, în forma de triunghi alungit, craniul relativ lat, cu fălci puternice, botul lung, puternic, dar nu prea ascuțit, nasul și comisurile bine pigmentate, de culoare închisă; ochii de marime mijlocie, de culoare brună, au o privire deschisă, vie și inteligentă, urechile de mărime mijlocie, nu prea fine, atașate destul de sus, sunt purtate atârnând pe jumătate, în forma de "V" sau în forma de "trandafir", niciodată drepte. Gâtul suplu, lung, este musculos, totuși elegant; trupul este lung și musculos, pieptul adânc și nu prea plat, destul de spațios, abdomenul este ușor ridicat ("burta de ogar"), spatele ferm dar elastic, destul de lat, relativ drept sau ușor curbat spre sale, coapsa lata, puțin căzută. Picioarele sunt lungi, marcate, labele ferme, bine sprijinite pe pământ, degetele potrivit de lungi, pulpele lungi și late, musculoase și puternice, jaretul lung și uscat, mersul calm și elastic; coada lunga și subțire, nu prea fină, cu vârful puțin arcuit, atârna până la jaret; în stare de agitație este ridicată deasupra liniei orizontale dar niciodată deasupra spatelui; în viteză, la schimbarea direcției, coada este folosită și ca frână. Părul este scurt și neted, bine aderent; în perioadele friguroase crește mai lung. Este un câine inteligent, deschis, fidel, amabil, modest, rezervat însă prietenos, credincios, vigilent, curajos, sensibil la frig; este ambițios, dinamic și neobosit pe pista de alergare.