Teoreticienii al caror studiu este analiza cauzelor si consecintelor conflagratiilor internationale au mai multe perspective in ceea ce priveste definirea termenului de "razboi", fiecare incercare punand accent pe diverse caracteristici ale acestuia. Razboiul nu trebuie vazut doar ca un "proces compus din mai mult etape de aplicare ale violentei sau o serie de consecinte materiale (distrugeri, victime) si politice (reconfigurarea distributiei puterii in sistemul international)" , trebuie privit si ca un eveniment ce implica cel putin doua parti, ambele sau doar una trebuie sa fie stat, in care se urmareste atingerea obiectivelor.
Teoreticienii al caror studiu este analiza cauzelor si consecintelor conflagratiilor internationale au mai multe perspective in ceea ce priveste definirea termenului de "razboi", fiecare incercare punand accent pe diverse caracteristici ale acestuia. Razboiul nu trebuie vazut doar ca un "proces compus din mai mult etape de aplicare ale violentei sau o serie de consecinte materiale (distrugeri, victime) si politice (reconfigurarea distributiei puterii in sistemul international)" , trebuie privit si ca un eveniment ce implica cel putin doua parti, ambele sau doar una trebuie sa fie stat, in care se urmareste atingerea obiectivelor.
Monumente dedicate eroilor prahoveni din primul razboi mondial Intrarea Romaniei in primul razboiul mondial
Primul razboi mondial

Cel putin o parte are o atitudine ofensiva si cel putin una are o atitudine defensiva. Razboiul are caracter organizational, fiind un mijloc, un instrument politic in vederea atingerii unui scop.
Secolul al XX-lea s-a remarcat prim confruntari militare intre state si mari crize, dar si prin eforturile consacrate pentru a cauta niste mecanisme internationale care sa faca razboiul blamabil, sau chiar sa elimine aceasta amenintare pentru totdeauna.

Considerat o catrastofa a secolului nostru, Primul Razboi Mondial (1914-1918) a avut un impact foarte profund asupra politicii internationale. Niciun alt eveniment din istorie nu a mai transformat intr-o maniera atat de evidenta si intensa in atat de putin ani, atat de multi oameni, practic intreaga umanitate. Adversarii cei mai importanti au fost Puterile Centrale (Germania, Turcia, Ungaria, Austria, Bulgaria, incepand din 1915) si Tripla Intelegere, s-a constituit ca atare in urma Trataului de la Londra din 5 septembrie 1914, ca alianta a Angliei, Frantei, Rusiei, Serbiei si Japoniei si a Puterilor asociate (Belgia, SUA, 1917).

Dintre aliati vor face parte si Italia (1915/1916) si Romania din 1916. Statele ce au ramas neutre pana la capat au fost Elvetia, Olanda, Danemarca, Suedia, Norvegia si Spania. Fronturile importante au fost desfasurate in Europa, frontul de est si cel de vest si mai departe in sud (Italia) si in sud-est (Serbia, Romania; frontul de la Salonic). Aparitia fronturilor secundare tine de intrarea in razboi a Turciei, acestea fiind: Caucazul, Irakul si temporar Dardanelele/Gallipoli.
In 1917 Germania introduce submarinul de razboi cu care nu va obtine decat intrare in Primul Razboi Mondial a Statelor Unite ale Americii.

Prin iesierea din razboi a Rusiei Sovietice, Germaniei i se da din nou sansa unei victorii militare in vest, insa esueaza, fiind nevoita sa se retraga la granita vestica. Prabusirea Turciei, Burlgariei si a Austro-Ungariei va distruge brusc flancurile Germaniei catre sud, sud-est si catre est. Chiar si Puterile Aliate invingatoare au cunoscut in perioadele de inferioritate militara crize deosebit de dure.

In Anglia s-a favorizat ascensiunea Labour Partz prin divizarea liberarilor. Alte forme ale situatiilor de criza interna au fost revolta irlandeza (1916) si impuscarea sefului serviciilor secrete sarbe Dimitrie-Apis, care organizase atentatul de la Sarajevo (1914). In Italia, criza de dupa razboi va aduce in peisaj fascismul, iar in Franta, o criza de durata va polariza cea de-a Treia Republica pe toata perioada interbelica.