Spiritul de toleranţă, neutralitatea şi pacea par să dăinuie aici dintotdeauna şi pentru totdeauna. Faptul că tăvălugul războaielor a ocolit aceste locuri a fost benefic atât pentru arhitectura acestor oraşe, cât şi pentru felul de a fi al oamenilor – mai liniştiţi şi mai înţelegători decât oricare dintre europeni. O dovadă că elveţienii sunt democraţii veritabili este şi acceptarea a patru limbi oficiale în ţara lor – franceza, germana, italiana şi retroromana. Cât despre oraşe oricare din ele ar fi putut fi capitala Confederaţiei.

Elveţia ( o ţară model )
De peste 700 de ani, Confederaţia Elveţiană este poate locul cel mai sigur de pe bătrânul continent.
Spiritul de toleranţă, neutralitatea şi pacea par să dăinuie aici dintotdeauna şi pentru totdeauna. Faptul că tăvălugul războaielor a ocolit aceste locuri a fost benefic atât pentru arhitectura acestor oraşe, cât şi pentru felul de a fi al oamenilor – mai liniştiţi şi mai înţelegători decât oricare dintre europeni. O dovadă că elveţienii sunt democraţii veritabili este şi acceptarea a patru limbi oficiale în ţara lor – franceza, germana, italiana şi retroromana. Cât despre oraşe oricare din ele ar fi putut fi capitala Confederaţiei.

Elveţia este membru al Fondului Monetar Internaţional şi al Băncii Mondiale. Cele 26 de cantoane sunt importante centre financiare, cu bănci renumite şi companii de asigurării de mare încredere. La acestea se adaugă taxele şi impozitele foarte mici, care aduc investiţii apreciabile în ,,Ţara cantoanelor”. Din acest mtiv, se spune că Elveţia face parte dintre ,,paradisurile fiscale” ale lumii.

Până în 1848 (anul de constituire a Confederaţiei), capitala Elveţiei a fost Zürich. Aşezat pe malurile Lacului Limat, cel mai mare oraş helvet, dominat de siluetele gotice ale catedralelor Grossmünster, Fraumünster şi Sf. Petru, este deopotrivă centrul financiar şi de afaceri al ţării. Atmosfera lui specială este dată însă de restaurantele vechi, foste sedii de comporaţii, şi de străduţele pline de magazine de tot felul, străbătute de tranvaie sau de paşii furnicarului de oameni.

Berna a fost aleasă ca centru administrativ al Elveţiei–un oraş cu clădiri ridicate în Evul Mediu, cu fântâni înconjurate de flori şi cu un foarte cunoscut Turn de ceas. Oraşul vechi de aici este cel mai mare centru comercial medieval acoperit din Europa şi a fost desemnat UNESCO Patrimoniu Cultural Mondial.

În extermitatea sud-vestică a ţării, între Munţii Alpi şi Munţii Jura, se află la Geneva, poate cel mai semnificativ simbol al neultralităţii elveţiene, locul unde se întâlneşte Lumea. Pe malul drept al Rhônului, la câţiva paşi de oraş, se află marile centre de conferinţe. Geneva este sediul european al Naţiunilor Unite, al Crucii Roşii şi al altor organizaţii internaţionale, care fac din ea cel mai cosmopolit oraş al planetei.

Oraşul te întâmpină cu un maiestuos jet de apă, înalt de 140 de metri, ţâşnind parcă din adâncul lacului Leman–cel mai întins lac elveţian, dar şi cel mai mare din vestul Europei. Malul stâng este rezervat străduţelor care se adună parcă în jurul Catedralei Sf. Petru şi al vechiului Forum Bourg-de-Four. Terase pline cu verdeaţă, anticariate în aer liber, hoteluri cu faţade elegante, galerii de artă, bistro–uri, Grădina Botanică şi Castelul Chillon, construit pe malul lacului. Oraşul Vechi îşi are farmecullui, venit parcă din vremea când, din Franţa, se refugiau aici familiile de hughenoţi, aducând cu ei şi viitoarea putere politică.

Suprafaţa: 41.293 km2
Vecini: Germania (N), Franţa (V-SV), Italia (S-SE), Austria (E-NE), Principatul Lichtenstein (NE).
Populaţia: 6,67 milioane locuitori.
Limbi oficiale: germana (vorbită de 64% dintre locuitori ca limbă maternă ), franceza (19%), italiana (8%), retroromana (1%), restul (8%) vorbesc alte limbi materne.

Climă: moderată (18-27˚C vara, (-1)-(+5)˚C, în ianuarie – februarie).Oră locală: GMT+1 oră (ora României –1 oră).Monedă: Francul elveţian (1 USD = 1,39 CHF), divizat în centime (fr.) sau rappen (germ.).Costuri relative: Un buget de 50 – 75 USD/zi.Orar servicii: Băncile sunt deschise luni-vineri de la 8:30 la 16:30, nu însă şi în weekend-uri sau în timpul sărbătorilor. Oficiile poştale sunt deschise de luni-vineri între orele 8:30-12:00 şi 13:30-18:30; sâmbăta, au program redus, de la 7:30 la 11:00.

Orar magazine: Luni - vineri 8:00 - 12:15 şi 13:30 - 18:30 , sâmbăta
8:30-16:00. În oraşele mari, magazinele sunt deschise chiar şi la orele prânzului, dar luni dimineaţa întotdeauna închise. În marile zone comerciale se pot face cumpărături pânăla ora 22:00.

Pentru că Dumnezeu le-a dăruit peisaje superbe, dar nu şi un subsol bogat, elveţienii au fost obligaţi să creeze mereu şi mereu câte ceva. Înzestraţi cu fantezie, sârguinţă şi disciplină, ei au făcut din motoare, ceasuri, medicamente, ciocolată şi lapte praf, produse ce au cucerit lumea.

De fapt, cei care au adus cu ei cunoştinţele despre ceasuri au fost refugiaţii hughenoţi, la sfârşitul secolului al XVI-lea, iar Geneva a fost gazda primei corporaţii de ceasornicari, înfiinţată la începutul veacului următor. În 1845, se realizează primele maşini capabile să producă piese pentru ceasuri. Din acest moment, ceasornicăria se transformă din meşteşug în industrie, domeniu în care elveţienii nu au concurent pe plan internaţional. În 1967, la Neuchâtel a fost inventat ceasul cu cuarţ, care a făcut posibil, printre altele, afişajul electronic. Anual, în Elveţia se fabrică 170 de milioane de ceasuri, dintre care aproape toate se exportă.

Istoria Elveţiei demonstrează că pe un spaţiu extrem de restrâns pot fi unite diverse aspiraţii culturale şi politice, fără ca autonomia întregii regiuni să fie alterată. Prima declaraţie de neutralitate este făcută o dată cu Războiul de 30 de ani (1618-1648), urmată de prinderea de Imperiul Habsburgic. În 1674, neutralitatea Confederaţiei este declarată oficial, pentru ca, în 1815, la Congresul de la Viena, ea să fie recunoscută şi pe plan internaţional. Marile beneficii ale neutralităţii Elveţiei sunt siguranţa şi stabilitatea.

Confederaţia nu face parte nici din Uniunea Europeană, nici din ONU şi nici din NATO. Din 1848, Elveţia este o republică democratică. Cele mai mici unităţi administrative sunt comunele, unde democraţia se exercită în mod direct: fiecare cetăţean participă la adunările comunale.Cantoanele sunt nişte ,, republici” mai mici, cu constitiuţii proprii, guverne şi parlamente locale, dar legile lor nu trebuie să contravină legilor şi Cosntitiţiei Confederaţiei.

Pe plan federal, puterea legislativă este exercitată de Adunarea Federală (Parlament), formată din două Camere–Consiliul Naţional şi Consiliul Statelor–care asigură în mod egal supravegherea administraţiei şi justiţiei federale. Adunarea Federală alege, o dată la patru ani, Consiliul Federal (Guvernul), format din şapte membri. Dintre aceştia, în fiecare an, Adunarea numeşte prin rotaţie un preşedinte, astfel că, după patru ani, toate cele patru partide politice importante au condus guvernul.

În rest, preşedintele Cofederaţiei este pe picior de egalitate cu ceilalţi consilieri federali. În Elveţia, nici un guvern nu poate fi răsturnat, chiar dacă primeşte vot de neîncredere în Adunare Federală; guvernarea continuă până la noi alegeri. S-a eliminat astfel, prin Constituţie, posibilitatea unei instabilităţi a ţării.