Situat la peste 2400 metri altitudine, in inima unui lant de munti, acoperiti de un dens covor vegetal, in valea Urubamba din Peru, la aproximativ 70 kilometri de fosta capitala Cuzco, Machu Picchu sau orasul pierdut este, cu siguranta, cel mai cunoscut simbol al Imperiului Inca si cel mai important monument arhiologic din intreaga America de Sud.Abandonat de catre locuitorii sai la mijlocul secolului al saisprezecelea, in urma cuceririi acestor teritorii de catre conchistadorii spanioli, peste oras s-au lasat patru secole de uitare pana in vara anului trecut cand a fost inclus printre cele sapte noi minuni ale lumii.

Nu s-au impus prin nivel inalt de cultura , ci printr-o temeinica, aproape spartana organizare social-legislativa. Construiau insa ca nimeni altii drumuri pavate si cetati in locuri dintre cele mai neobisnuite, menite sa reziste aproape vesnic in fata oricarui inamic.Capitala icasilor , orasul Cuzco, se asemana din punct de vedere al calitatii si frumusetii constructiilor cu Roma antica. Apogeul creatiei lor arhitecturale se considera a fi totusi cetatea Machu Picchu.

Orasul a fost construit la mijlocul sec. al cinsprezecelea. Locul acesta era venerat cu mult inainte de sosirea aici a icasilor, fiind numit vechiul pisc. Pe un panou mic , numai de cinci mile patrate, icasii au reusit sa construiasca un oras minune. In primul rind,el nu putea fi vazut de jos, nu existau spre el drumuri . La 600 metri de-asupra se afla galagiosul rau Urubamba, apele caruia, pulverizate in atmosfera formau un nor ce il acoperea ca o umbrela. Era inconjurat de terase agricole, suficiente pentru hrana populatiei, si irigat de izvoare naturale. Unii sustineau ca acesta era un fel de oras secret pe care insii in utilizau pentru ceremonii.

Altii insa cred ca orasul pierdut era ca un fel de statiune balneara pentru nobilimea incasa. Cei mai multi considera ca incasii au intemeiat fortareata in aceasta vale protejata de munti din ratiuni strategice. Misiunea ei era de a controla grupurile de populatie ce ocupau aceasta regiune salbatica de capitala Cuzco si de a evita incursiunile lor. Aici existau numeroase temple si palate, statui si monumente dedicate zeitatilor incase. O suta de scari si numeroase stradute inlesneau circulatia in cartierele etalate pe mai multe nivele. Majoritatea constructiilor sapate in granitul din virful muntelui sunt adevarate minuni atat arhitectuale cat si estetice.

Blocurile enorme de granit utilizate cintaresc peste 50 de tone. Se stie ca incasii nu au folosit roata, asa ca transportarea lor a fost extrem de dificila. Se presupune ca ele au fost desprinse din muntele de granit printr-o metoda foarte ingenioasa. Stabilind conturul blocului necesar, muncitorii montau la intervale egale pene de lemn umezite. Prin dilatare, lemnul facea ca stanca sa crape. Pietroaiele erau apoi aduse de pe santier cu ajutorul unei sanii speciale.

Aici erau prelucrate , modelate cu unelte din bronz, dalti si percutoare de piatra dura, fara mortar , imbinarile lor nu permiteau nici macar unei lame de cutit sa intre intre ele. Extrem de rigurosi , au ajustat perfect blocurile, dand astfel o mare soliditate zidurilor care au rezistat cutremurelor de pamant. Au obtinut slefuirea finala frecand blocul cu nisip. Aceasta finisare a fost rezervata celor mai importante edificii din Machu Picchu, cum ar fi templele sau observatorul astronomic. Pentru a aseza materialele la locul potrivit, zidarii au folosit platforme de pamant pe care le-au inaltat in acelasi timp cu zidul in constructie.

Edificiile modeste au fost facute din pietre grosolan cioplite, imbinate intr-un mod mai putin regulat si legate intre ele printr-un mortar gros facut din argila.Orasul era divizat in trei cartiere. Unul sacru unde pot fi vazute si acum Templul Culorilor, Intihuatana sau cadranul solar si camera cu Trei Ferestre, toate dedicate lui Inti, Zeul soarelui, care era si zeitatea suprema la incasi. Mai exista si Mausoleul monumental, o statuie enorma, cioplita in piatra, goala in interior, folosita pentru ritualuri si sacrificii.