Van Gogh (1853-1890), cel mai mare pictor olandez după Rembrandt, a avut o carieră artistică de numai câţiva ani, în care a vândut un singur tablou. Cu toate acestea, el a avut o enormă influenţă asupra artei moderne.

Dedicat iniţial unei cariere ecleziastice, dar demis în 1880 de superiorii săi, Van Gogh a început să deseneze. Şi-a dat însă seama foarte curând că este greu să fii autodidact în pictură şi a plecat să studieze, mai întâi la Bruxelles şi apoi la Haga. Dorinţa de a fi în mijlocul naturii l-a purtat prin satele olandeze, unde viaţa grea a ţăranilor i-a inspirat multe tablouri: prima sa capodoperă, realizată în 1885, a fost Mâncătorii de cartofi.


După o scurtă perioadă petrecută la Anvers, unde a cunoscut creaţia lui Rubens şi a descoperit arta japoneză, s-a mutat la Paris, stabilind legături cu pictorii francezi. La Arles, în sudul Franţei, a încercat să închege o comunitate a “impresioniştilor din sud”. În tot acest timp pictează o serie de tablouri în care dă culorilor intensităţi nemaiîntâlnite: Floarea-soarelui, Cafeneaua de noapte, Câmp de maci la Arles, Ţăranca.

Universul picturii lui Van Gogh este unul aparte, izvorât din marea sensibilitate a unui suflet frământat.