Istoria recentă abundă în poveşti despre moarte clinică, sau incidente în care oameni "s-au întors" din stări de moarte clinică. Următoarea poveste este depănată de pilotul canadian Jeffrey S. pe site-ul Fundaţiei Near Death Experience Research.
Prăbuşirea
"În timp ce operam ca pilot principal pentru un serviciu aerian canadian, m-am prăbuşit la scurt timp după decolare.
Am avut o defecţiune catastrofală la motor. Primul meu răspuns a fost să întru în panică, dar apoi a intervenit pregătirea mea... Am încercat să-l repornesc, dar nu a vrut să meargă. Am asigurat motorul şi m-am pregătit de aterizare forţată.
În timp ce flotoarele aeronavei au început să atingă vârfurile copacilor, am tras de manşă în sus şi am încetinit intenţionat aeronava, iar aripa stângă a căzut şi am simţit impactul cu primul copac. În acel moment, totul a intrat în super slow motion. Am privit cum aripa se înfăşura în jurul copacului şi am văzut cum s-a rupt din corpul navei...apoi s-a făcut totul negru şi mi-am pierdut cunoştinţa pe parcursul căderii printre copaci.
Acceptasem pe deplin că a venit timpul să mor, trecând de la panica pură din primele 30 de secunde la un calm aproape liniştitor că acesta era modul în care voi muri.
M-am trezit în avion şi sângeram foarte tare de la cap. Am observat leziuni severe la braţ iar partea superioară a corpului era complet rănită. Am realizat că trebuie să părăsesc aeronava cât mai curând posibil pentru că exista un risc de incendiu... Am ieşit din aeronavă...
Am luat prosoape de hârtie cu mine şi mi-am şters sângele de pe cap încercând să-l opresc să-mi curgă în ochii, în timp ce mergeam de-a lungul copacilor.
Descoperire, Oroare
M-am uitat la aeronava care era acum la aproximativ 15 metri de mine. Ferestrele din cabina de pilotaj erau la nivelul solului, aşa că am putut vedea în carlingă, atunci când m-am aşezat. Spre groaza mea, am văzut scaunul pilotului cu susul în jos, un braţ şi un picior atârnând din el! Am ştiut în acel moment că mă uitam la mine.
Uitându-mă în jur am văzut un cer albastru, frumos cum nu am mai văzut niciodată... Nu era nici măcar un singur sunet, nici o pasăre, nici măcar o fărâmă de vânt. Rapid, m-am simţit foarte confortabil şi în totală siguranţă unde eram.
Apoi am privit înapoi în cabina de pilotaj pentru a-mi confirma ceea ce văzusem şi în mod clar eram încă agăţat acolo cu capul în jos în scaunul meu. În acel moment am rostit exact cuvintele: "Sunt mort". Am leşinat imediat.
Întoarcerea la viaţă, împotriva tuturor aşteptărilor
M-am trezit patru zile mai târziu... în spital... Aveam 22 de oase rupte, osul orbital drept zdrobit şi un traumatism cranian grav... Cu toate acestea nu am avut nicio leziune la creier, iar medicii au zis că sunt un adevărat miracol medical.
Am stat în faţa unei comisii de revizuire medicală în 2009, după accidentul meu, şi unul dintre cei cinci medicii prezenţi mi-a zis că o astfel de leziune ca cea pe care am avut-o eu la cap este fatală în 99 de cazuri din 100. Apoi, pentru cei care sunt suficienţi de norocoşi să supravieţuiască, doar 1 din 1.000 supravieţuiesc fără leziuni cerebrale. Asta face ca şansele mele de supravieţuire, fără nicio leziune cerebrală, să fie mai mici decât cele de a câştiga la loterie.
Misterul se adânceşte
Când l-am întâlnit pe pilotul elicopterului care m-a salvat şi căruia i-am povestit experienţa mea a început să plângă. El mi-a spus: "Căpitane, când v-am găsit eraţi agăţat cu capul în jos în scaunul dumneavoastră şi nu aţi ieşit din aeronavă".
Lucrul la care nimeni încă nu poate răspunde este de ce au găsit 54 de prosoape de hârtie îmbibate de sânge, aruncate toate în partea din faţă a aeronavei, cu un traseu care ducea spre marginea liniei de copaci, după cum am explicat. M-au luat frisoane pe şira spinării când am realizat că nu ieşisem de fapt din aeronavă.
Realizări suplimentare după experienţă
Văzându-mi corpul lipsit de viaţă în cabina de pilotaj, am fost brusc conştient de un nou univers şi că suntem cu toţii o bucată din ceva...
A fost un moment în care am găsit o linişte şi o oarecare iluminare.