La început a fost Iubirea și Iubirea era Dumnezeu și Dumnezeu era iubire.
Cea mai autentică definire a lui Dumnezeu.
La final, tot Iubirea va fi singura veșnică.
Și cât de greu e să îi iubești pe cei ce îți decapitează frații...
Și cât de frumos este să îți iubești dușmanii...
Iubirea nu numai că nu cade, dar, mai ales, te înalță.

Iar ascensiunea în Iubire este infinitul, este un urcuș care nu se termină.
Este o delectare dincolo de simțuri, un har necreat, o stare de siguranță.
Cine se simte iubit de Dumnezeu scapă de frică și de orice impediment lumesc.
Cine crede cu forță poate muta munții.
Cine nădăjduiește în Dumnezeu nu se va înșela în așteptările lui.
Iubirea dăruiește totul, multiplicându-se în nemărginire.

Nici un murumur de nemulțumire nu se aude de pe buzele celui îndrăgostit de Dumnezeu.
Acesta își uimește contemporanii prin frumusețea duhovnicească ruptă din altă lume.
Un om duhovnicesc nu se precipită din cauza revoltelor de la granițele imperiului roman vechi sau nou.
Un apostol nu e preocupat nici de comerțul cu pește, nici de intrigile de la palat.
Un ucenic vrea doar să crească în iubire.

Iubirea este puterea biruinței prin credință, certitudinea veșniciei.
Cât de mult suntem iubiți, cât de mult suntem așteptați...
Cât de mult prețuiește sufletul, cât de multă valoare are...
Dincolo de știri-bombă, există bune vestiri.
Dincolo de anunțurile terifiante, sunt veștile aduse de îngeri.
Iubirea trebuie probată, iar testul se pregătește să debuteze.

Iubirea este lepădarea oricărui gând întunecat.
Este înconjurarea plină de blândețe, fericire și pace.
Iubirea este arma adevărului, dar prea puțini o caută.
Este cheia care deschide orice ușă, mai ales pe cea a morții.
Iubirea nu poate fi ucisă nici de agnostici, nici de orientali.

Cel ce Îl iubește pe Hristos Îl și imită.
Se străduiește să Îi calce pe urme.
Să gândească cum gândește El.
Să iubească cum iubește El.
Ca să și învieze cum a înviat El.
Dincolo de ură și minciună, există iubirea Lui.
Cel ce Îl iubește se înveșnicește.