Maps to the Stars, cu Julianne Moore, Robert Pattinson, John Cusack, a avut luni seară premiera mondială la Cannes. Va fi adus şi în cinematografele din România, de către Independenţa Film

La doi ani de la premiera filmului Antivial, al fiului său, David Cronenberg vine cu o producţie similară în fond, despre latura dezaxată a showbiz-ului: drama Map to the Stars. Un univers bolnav, tarat, prezentat în toată nebunia lui. Julianne Moore joacă rolul unei actriţe cândva de succes, care râvneşte acum să o interpreteze pe propria ei mamă, o actriţă mult mai celebră, într-un film biografic. Mama decedată o bântuie şi sub forma unei fantome. Prin amabilitatea distribuitorului român Independenţa Film, am întâlnit-o în carne şi oase pe Julianne Moore la Cannes, la o zi după ce am văzut filmul, pentru a-i adresa câteva întrebări.

Julianne Moore: „nu cred că cineva ar vrea să-şi vadă mama într-un film".
„Filmul nu e atât despre Hollywood, cât despre oamenii care vor să fie văzuţi, să fie auziţi, să fie recunoscuţi, şi care simt că singurul mod de a căpăta asta este prin faimă şi prin bani, pe când - de fapt - singurul mod de a te simţi împlinit este printr-o relaţie, cu un partener, cu un prieten, cu familia ta", explică Julianne Moore. „Atunci când setea de celebritate te rupe de relaţiile familiale şi - totodată - de realitate, atunci, dintr-o dată, totul face implozie. Putem vorbi de situaţia asta pentru orice domeniu în care oamenii se exteriorizează".

De acord, însă showbizul este singura industrie în care oamenii sunt produsul propriu-zis.

Julianne Moore: Da. Şi atunci când trăieşti în această lume, oamenii nu mai au graniţe, de parcă nu ar mai avea o lume intimă, nu mai au toate acele lucruri pe care tu, ca fiinţă umană, trebuie să le păstrezi pentru tine însuţi. E periculos să te exteriorizezi atât de mult.

De aceea, mulţi oameni s-au îndepărtat de Hollywood: Meryl Streep nu mai locuieşte acolo!

Julianne Moore: Cred că, de fiecare dată atunci când te gândeşti numai la aspectul exterior, ai o mare problemă. Hollywood-ul şi LA-ul au valori care te provoacă. Acum, fiind la Cannes, mă bucur pentru că îmi place să călătoresc. Am o meserie care îmi facilitează experienţele umane, pentru că ceea ce fac eu este ceea ce majorităţii oamenilor le place să facă. Atunci când am citit scenariul, m-am gândit că filmul are atâtea puncte interesante. Separarea dintre universul interior şi cel exterior e una dintre temele filmului.

... „pot face atmosferă: oamenii mă consideră foarte veselă şi amuzantă" (Julianne Moore).
David (Cronenberg - n.red.) a venit cu filmul la mine acum vreo opt ani şi nu mi-a venit să cred. Ne-am întâlnit şi eram încântată de gândul că vor avea loc filmări chiar în anul acela şi, apoi, a eşuat. Mi-a părut rău, mi-am zis: „Ei bine, nu o să mai am ocazia asta", iar apoi - anul trecut - am primit un telefon: „Vrei să facem filmul?"

Despre personajul ei, Julianne Moore spune - „E o persoană într-un caz extrem, destul de singuratică şi fără prieteni. Nu cred că eu am fost aşa vreodată. Însă toţi actorii îşi iubesc rolurile şi îşi doresc să joace în ele. În The End of the Affair, un film făcut cu Neil Jordan, el nu îşi dorea o actriţă americană în rol. Şi am folosit aceasta ca o oportunitate, i-am scris o scrisoare de interes în care îi ceream să îmi dea o şansă şi mi-a dat rolul: publicul nu îşi imagina că, de fapt, nu sunt britanică. Însă nu poţi „hărţui" la nesfârşit regizorul....

Ce înseamnă cuvântul „glamour" pentru dvs?

Julianne Moore: Cred că este despre eleganţă, abilitate, acest gen de lucruri, să fii natural, toate acestea.

Aţi jucat în roluri foarte diferite, inclusiv ca imagine a unor produse în campanii publicitare...

Julianne Moore: Este datorită contactelor bune cu regizorii şi datorită prezenţei la evenimente. Însă contează şi prezenţa mea, faptul că pot face atmosferă: oamenii mă consideră foarte veselă şi amuzantă. Şi faptul că am oportunitatea să port haine foarte bune este extraordinar de plăcut...

Şi un aspect neplăcut al meseriei?

Julianne Moore: Da. Atunci când a trebuit să aştept în maşină, în trafic, trei sferturi de oră sau o oră, pentru a ajunge la Oscaruri! Dacă eşti la Hollywood, ai tendinţa de a idealiza totul: dar nu e ceva real, tot ai de aşteptat în trafic.

Cum e cu paparazzi?

Julianne Moore: L-aş cita aici pe Andy Warhol, care spunea că fiecare caută o dovadă din exterior a propriei existenţe: aparatele foto, social media, toate acestea generează un anumit interes.

Ceea ce ne duce la Robert Pattinson. El a atras mulţi paparazzi.

Julianne Moore: E un bun prieten, mă admiră, nu am avut probleme cu paparazzi. M-am înţeles bine cu el.

Cum aţi explicat copiilor dumneavoastră scena de sex cu Pattinson, despre care probabil au auzit de la TV sau din ziare?

Julianne Moore: Cred că ei sunt destul de conştienţi despre ce implică scena, înţeleg că asta îmi este meseria şi asta trebuie să fac, iar ceea ce se vede pe ecran nu este real. Ei ştiu lucrul acesta.

V-aţi supăra dacă ei ar vedea filmul într-o bună zi?

Nu vreau. Şi nu cred că vor nici ei. Şi nu cred că cineva ar vrea să-şi vadă mama într-un film. Poate în Hunger Games. Îmi dau seama că acolo, când mă vor vedea, vor exclama mândri: „Uite-o pe mama!"

Maps to the Stars este o incursiune în lumea complicată a Hollywood-ului şi a culturii occidentale, o lume populată de celebrităţile pline de orgolii, împreună cu oamenii lor de casă. Portretul scoate în faţă tot ce este în spatele acestei supraveţe lucioase.

Regizorul canadian David Cronenberg, poreclit Baronul sângelui, a devenit cunoscut în urma remake-ului The Fly (1986) şi apoi a lui Videodrome (2003). Alte titluri celebre ale lui Cronenberg sunt A History of Violence (2005), Crash (1996) şi eXistenz (1999), acestea din urmă fiind foarte bine primite la vremea respectivă la festivalurile de la Cannes şi Berlin. Maps to the Stars deja a primit din partea Motion Picture Association of America (MPAA, sistemul de calificative din SUA) rating-ul R-Restricted, persoanele sub 17 ani pot intra la film numai însoţite de un adult.