O statistică ruşinoasă pentru ţara noastră: un cinema la 260.000 de locuitori
Ne-a atras atenţia un colaj de statistici lansat de Thrillist şi devenit viral pe internet. Intitulat "La ce stă mai prost fiecare ţară europeană" ("What every European country is worst at"), montajul trece în revistă cele mai "nefericite" statistici din ţările Uniunii Europene. Dacă Marea Britanie se "laudă" cu "cel mai mare consum de cocaină", iar Franţa cu "cea mai slabă cunoaştere a limbii engleze", România iese în evidenţă cu "cel mai mic număr de cinematografe la numărul de locuitori". Montajul ne-a adus aminte de situaţia deplorabilă a exploatării cinematografice din România şi, după ce am consultat statistici din 2013, rezultatul se dovedeşte a fi mai mult decât dezastruos: România are un singur cinematograf la 260.000 de locuitori, un ecran la 75.000 de locuitori şi un loc în cinema la 350.

Conform datelor publicate la începutul anului de Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC), România are, la o populaţie de 19,942 milioane de locuitori (estimare pentru 2014 a Institutului de Statistică), 76 de cinematografe (din care 28 de multiplexuri) cu 264 de ecrane şi 57.248 de locuri. Atenţie, statisticile CNC includ şi grădinile de vară şi sălile de cinema sezoniere.

Spre comparaţie, Estonia are 43 de cinematografe şi 66 de ecrane la o populaţie de 1,28 milioane. Un cinematograf la 30.000 de locuitori, aşadar o statistică de aproape nouă ori mai bună decât România. Conform informaţiilor publicate de Cineuropa.org, cel mai important website european de industrie de film, Italia are 3256 de ecrane la o populaţie de aproape 60 de milioane. Un ecran la 18.000 de locuitori şi deci o situaţie de 14 ori mai bună decât a României. Ungaria are 382 de ecrane la aproape zece milioane de locuitori, deci un ecran la 26.000 de locuitori. Şi Bulgaria stătea mai bine decât noi în 2011, când avea un ecran pentru aproximativ 50.000 de locuitori. Cehia avea în 2013 673 de cinematografe la 10,5 milioane de locuitori, iar Slovacia 145 de cinematografe la 5,4 milioane de locuitori. Franţa are câte un ecran pentru fiecare 11.000 de locuitori.

În 1994 filmul A doua cădere a Constantinopolului era urmărit de 1,3 milioane de români. Fără a comenta calitatea acestei comedii de Mircea Mureşan, succesul ei este explicat şi de faptul că în acea perioadă reţeaua de cinematografe număra aproximativ 450 de săli în întreaga ţară. În prezent numărul de ecrane administrate de RADEF se ridică la câteva zeci, piaţa fiind controlată de multiplexuri, în principal de lanţul Cinema City, cu 17 multiplexuri în întreaga ţară, cel mai nou fiind deschis în octombrie la Târgu Jiu. Cinematografele reţelei de stat au fost treptat transformate în săli de bingo (vezi foto), magazine şi cluburi sau au fost lăsate în paragină.

În acest context campania "Salvaţi marele ecran" organizată de Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc este o iniţiativă cât se poate de lăudabilă, atâta vreme cât va urni placidele sau interesatele autorităţi locale să reintroducă în reţeaua de cinematografe spaţiile tradiţionale.