Exodus: Gods and Kings a fost văzut de criticii de film de la mai multe publicaţii internaţionale, care au elogiat spectacolul vizual, dar au atras atenţia că protagoniştii - jucaţi de Christian Bale şi Joel Edgerton - au prea puţin timp pe ecran

Ridley Scott ne poartă în vremuri imemoriale, descriind în premiera lunii decembrie exodul evreilor din Egipt, în căutarea Pământului Făgăduinţei, sub conducerea lui Moise (Christian Bale). Unul dintre cele mai captivante fragmente ale Vechiului Testament are parte de o nouă ecranizare, cu efecte speciale de ultimă generaţie.

Locaţiile de filmare au inclus un arid lanţ muntos din provincia spaniolă Andalusia, studiourile Pinewood din Londra, dar şi deşerturile din Maroc.

Iată ce scrie critica internaţională despre filmul cu premiera românească pe 12 decembrie:

Ridley Scott, cu ajutorul graficii computer generated dar şi cu mai multe platouri de filmare, a conturat un univers vizual care îl poate face invidios pe Cecil B. DeMille. Însă aceasta era partea aşteptată. Adevărata supriză este cât de sălbatică şi de lipsită de compromisuri este acţiunea. Urmărind scenele largi de luptă, este uşor de înţeles de ce Scott a dorit să regizeze filmul: şarje călare, curse de care de luptă, ciocniri cu săbii şi cu scuturi, săgeţi în flăcări (vechea pasiune a lui Scott), oraşe incendiate. Şi mai apoi, molimele biblice. Şi nu am uitat de despărţirea apelor Mării Roşii. (Jamie Graham, Total Film)

Onorând şi eclipsând, în acelaşi timp, perfecţiunea vizuală a lui Cecil B. DeMille din Cele zece porunci (1956), ultima oră din Exodus: Gods and Kings este un flux captivant şi perfect modulat de surprize pentru public, care va sta cu privirea aţintită pe ecran. Într-una din cele mai îndrăzneţe mişcări ale sale ca regizor, Scott aduce pe ecran cele zece molime biblice într-un montaj verosimil şi foarte viu: înroşirea cu sânge a apelor Nilului (care pare un fragment din Jaws) care dă imediat naştere unei invazii de broaşte şi de muşte, de bube, de lăcuste - care surprinde într-adevăr furia Domnului revărsată asupra oamenilor. (Variety)

Noul film cu Moise semnat de Ridley Scott are, cu siguranţă, proporţii biblice - e vorba de panorama nemărginită care se întinde de la Sfinx la Piramide şi până la despărţirea apelor Mării Roşii, o scenă fascinantă... (The Times)

Ţinând cont că distribuţia nu cuprinde persoane de culoare şi ţinând cont, de asemenea, şi de asigurările lui Ridley Scott că se găseşte o explicaţie ştiinţifică infailibilă pentru scena cu Marea Roşie, filmul pare o interpretare la fel de neconvenţională a scenelor biblice ca şi Noe, celălalt film inspirat din Vechiul Testament. Filmul începe în Egiptul Antic, aşa cum şi-l poate imagina cineva care a petrecut multă vreme în hotelurile din Beverly Hills. Biografia lui Moise, în 3D, de la Ridley Scott, este foarte lungă, naivă şi neinteresantă. Însă, cel puţin, nu este jignitoare. (The Guardian)

Exodus este combinaţia unora dintre cele mai obositoare tendinţe din superproducţiile recente. Cu toate că filmul încearcă să ancoreze în realitate faptele pe care le prezintă, pentru a da un aer de autenticitate, scenele sunt împânzite cu efecte speciale, ceea ce face ca scenele magnifice în care apare Memfis-ul egiptean să pară de-a dreptul jalnice. În plus, scenele de acţiune, ca să nu mai pomenim de feluritele molime, printre care lăcustele şi broaştele, sunt descrise cu multă atenţe şi într-un mod exacerbat. Încă de la începutul filmului, e clar că Scott îşi propune ca în centrul filmului Exodus să fie rivalitatea între doi vechi prieteni. Şi totuşi, Scott nu oferă nici lui Moise nici lui Ramses suficient timp pe ecran pentru a construi o tensiune dramatică relaţiei lor, în timp ce scenele de realitate virtuală sunt meticulos şi complex recreate.