Fiziolog Roman, a fost profesor la Universitatea din Bucuresti. A facut cercetari importante asupra structurii splinei, asupra mecanismelor de producere a febrei. A preconizat o metoda originala de extirpare experimentala a hipofizei. Importante pentru fiziologie si medicina sint studiile sale privind fiziologia normala si patologica a pancreasului endocrin, descoperitorul insulinei.
Cea mai importanta descoperire medicala din secolul XX: insulina - apartinand fiziologului roman Nicolae Paulescu - a fost indelung contestata. Rezultatele cercetarilor sale au fost publicate in anul 1921, in revista "Archives Internationales de Physiologie", si se refereau la izolarea unui hormon pancreatic cu efect hiperglicemiat pe care l-a denumit pancreina. Este vorba de insulina, hormon folosit impotriva diabetului, extras din pancreas.

In 1922, medicul Fr. Grant Banting si biochimistul Ch. Herbert Best din Canada au anuntat descoperirea insulinei, si primesc, un an mai tarziu, Premiul Nobel pentru fiziologie si medicina.

Prioritatea fiziologului roman a fost recunoscuta abia dupa 50 de ani de la brevetarea primului procedeu de fabricare a insulinei.
Fiziolog Roman, a fost profesor la Universitatea din Bucuresti. A facut cercetari importante asupra structurii splinei, asupra mecanismelor de producere a febrei. A preconizat o metoda originala de extirpare experimentala a hipofizei. Importante pentru fiziologie si medicina sint studiile sale privind fiziologia normala si patologica a pancreasului endocrin, descoperitorul insulinei.
Cea mai importanta descoperire medicala din secolul XX: insulina - apartinand fiziologului roman Nicolae Paulescu - a fost indelung contestata. Rezultatele cercetarilor sale au fost publicate in anul 1921, in revista "Archives Internationales de Physiologie", si se refereau la izolarea unui hormon pancreatic cu efect hiperglicemiat pe care l-a denumit pancreina. Este vorba de insulina, hormon folosit impotriva diabetului, extras din pancreas.

In 1922, medicul Fr. Grant Banting si biochimistul Ch. Herbert Best din Canada au anuntat descoperirea insulinei, si primesc, un an mai tarziu, Premiul Nobel pentru fiziologie si medicina.
Prioritatea fiziologului roman a fost recunoscuta abia dupa 50 de ani de la brevetarea primului procedeu de fabricare a insulinei.

În sesiunea din 23 iulie 1921 a Societăţii de Biologie, Nicolae Paulescu prezintă în patru comunicări rezultatele cercetărilor sale privind acţiunea extractului pancreatic în cazurile de diabet. Aceste comunicări au fost publicate în "Comptes rendues des séances de la Société de Biologie et de ses filiales", 1921, vol. LXXXV. no. 27, Paris, Ed. Masson et Comp. Paulescu publică descoperirea principiului activ antidiabetic din pancreas, pe care îl denumeşte pancreina, şi în revista de specialitate din Belgia, "Archives Internationales de Physiologie", vol. XVII, într-un articol care a apărut la 31 august 1921, sub titlul: "Recherches sur le rôle du pancréas dans l'assimilation nutritive". Deşi aceste publicaţii au precedat cu 8-10 luni enunţarea de către Fr. Grant Banting şi Ch.Herbert Best din Toronto (Canada) a descoperirii insulinei (noua denumire dată principiului activ din pancreas), Premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină din anul 1923 a fost acordat cercetătorilor canadieni.

Răspunzând campaniei internaţionale de restabilire a adevărului iniţiată de fiziologul scoţian Ian Murray, Comitetul Nobel recunoaşte în 1969 meritele şi prioritatea lui Nicolae Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic. Profesorul A.W.K. Tiselius, directorul Institutului Nobel, deplânge situaţia din 1923, dar - conform statutelor Comitetului - exclude posibilitatea unei reparaţii oficiale, exprimându-şi doar speranţa că "opera de pionerat" a lui Paulescu va fi elogiată cum se cuvine de forurile ştiinţifice internaţionale. Cu ocazia semicentenarului descoperirii insulinei, aceste foruri au recunoscut în mod unanim prioritatea savantului român. În cartea "The Priority of N.C. Paulescu in the Discovery of Insulin" (1976), profesorul Ioan Pavel a prezentat documente incontestabile care atestă meritele lui Paulescu.

În anul 1990, Nicolae Paulescu a fost numit post mortem membru al Academiei Române.
Imaginea omului de ştiinţă Nicolae Paulescu este umbrită de opiniile sale ideologice de extremă dreaptă, exprimate în numeroase scrieri - de pildă "Spitalul, coranul, talmudul, cahalul şi francmasoneria" - şi în articolele cu titluri provocatoare ca "Complotul iudeo-masonic împotriva naţiunii române" sau "Evreii şi alcoolismul". Din pricina atitudinii politice a lui Paulescu au avut loc în vara anului 2003 proteste împotriva dezvelirii unui bust al lui Paulescu la Spitalul "Hôtel Dieu" din Paris. Profesorul Nicolae Cajal, în acel timp preşedinte al Secţiei Medicale a Academiei Române şi preşedinte al Comunităţii Evreieşti din România, i-a luat apărarea lui Paulescu, susţinând: "...Personal nu împărtăşesc asemenea concepţii (opiniile ideologice ale lui Paulescu, n.n.), nu am cum, şi într-un fel, pentru mine, e dramatică această situaţie. Însă din acest motiv nu am voie să neg meritele ştiinţifice reale ale lui Nicolae Paulescu, aportul său cu totul deosebit la sănătate a oamenilor şi cred că nimeni nu are un asemenea drept".