În pustietăţile Urtistanului se afla odată un oraş măreţ. Acesta a fost spulberat de mult într-un Război al Runelor, la fel ca multe dintre ţinuturile aflate mai jos de Marea Barieră. Totuşi, cineva a supravieţuit: un vrăjitor pe nume Zilean. Datorită preocupării sale obsesive pentru timp, locuia nicăieri altundeva decât în turla cu ceas a oraşului. Când războiul începuse să facă prăpăd lângă oraşul său, Zilean a făcut experimente cu magie temporală pentru a ghici viitorul posibil în toate alternativele sale, sperând să găsească o cale de a aduce pacea. Însă vrăjile lui Zilean i-au afectat simţul cronologic şi, când în Urtistan a năvălit o falangă întreagă de cavaleri invocatori, aflaţi în solda unui stăpân necunoscut, el se afla într-o stare de contemplaţie catatonică. Până să-şi dea seama de greşeală, Urtistan era doar o grămadă de cenuşă fumegândă. Invocatorii care îl distruseseră cruţaseră turla cu ceas pentru a nu îi atrage atenţia lui Zilean, dar şi pentru a-l lăsa să fie chinuit de povara vinii sale.

Zilean nici nu a avut timp să deplângă dezastrul că a resimţit crudul efect secundar al periculoaselor sale cercetări: cronodefazare. Această boală mistică i-a adus nemurirea, însă i-a smuls conştiinţa din rădăcinile prinse în prezent. Acum, mintea îi rătăceşte prin timp din orice loc în care a trăit deja până în prezent, fără a putea afecta cursul evenimentelor. Cea mai chinuitoare latură a acestui blestem este că Zilean vede uneori Urtistanul în toată măreţia sa trecută, însă petrece restul vremii printre ruinele sale ce ţipă a singurătate. Numai puternica magie de invocare a membrilor Ligii Legendelor l-a putut vindeca, iar Zilean a intrat în rândurile lor sperând să găsească un leac şi poate chiar un mod de a-şi salva poporul.

„Nimic nu mâhneşte mai tare decât o pierdere care încă nu s-a întâmplat.”
-- Zilean