Mânat de furia sa turbată şi neînfrânată, Tryndamere îşi croieşte drum prin tundră, desăvârşindu-şi arta războiului provocând la luptă cei mai iscusiţi războinici din Freljord. Barbarul cel furios vrea să se răzbune pe cel care i-a decimat clanul şi-i doboară pe toţi cei care stau în calea răzbunării sale definitive.

Zbătându-se să supravieţuiască în Freljordul cel aspru şi îngheţat, tânărul Tryndamere şi poporul său se războiau cu alte triburi pentru resursele şi aşa sărăcăcioase ale ţinutului. O asemenea luptă i-a schimbat viaţa de-a pururi. Nişte năvălitori au prins în ambuscadă clanul lui Tryndamere în toiul nopţii şi, cu toate că războinicii acestuia au reuşit să respingă primul val de atacatori, nu erau pregătiţi pentru silueta întunecată care a păşit mai apoi în faţă. El purta o sabie crudă, vie, şi le inspira invadatorilor o sete de sânge neabătută cu magia sa nepământeană. Tribul lui Tryndamere a fost copleşit în câteva clipe. Fără vreo speranţă de a învinge enigmatica creatură, Tryndamere s-a aruncat asupra lui, deşi îşi dădea seama că urma o moarte sigură. Silueta întunecată l-a dat deoparte, rănindu-l mortal pe tânărul barbar.

Tryndamere a văzut cum moartea şi distrugerea îi înghiţeau căminul, în timp ce viaţa îl părăsea. Nimeni nu mai rămăsese în picioare - numai strigătele muribunzilor mai dăinuiau. Incapabil să se predea în ghearele morţii, Tryndamere s-a abandonat pe deplin urii sale. Sângele îi fierbea şi furia îl consuma, alungându-i orice urmă de umanitate. S-a ridicat împleticindu-se - abia fiind în stare să-şi apuce sabia - oţelindu-se pentru înfruntarea decisivă cu fiinţa umbrelor. Dar silueta întunecată nici măcar nu şi-a ridicat spada, aruncându-i în schimb lui Tryndamere un zâmbet atoateştiutor în timp ce se retrăgea printre umbre. Asta a fost ultima dată când barbarul şi-a văzut duşmanul de moarte.

După ce şi-a pierdut căminul şi poporul, Tryndamere a rătăcit prin întregul Freljord ani de-a rândul, jurând să se călească în focul luptelor şi să devină o armă brutală a răzbunării. A vizitat toate triburile din pustiurile de gheaţă, înfrângându-i pe toţi războinicii acestora, până când n-a mai avut pe cine să provoace la luptă. Făcând toate astea, a ajuns să desăvârşească stilul de luptă al barbarilor şi să-şi folosească mânia ca pe o forţă de temut. Cu sabia în mână şi cu furia în inimă, el se află acum într-o misiune nemuritoare, aceea de a-l zdrobi cu răzbunarea sa pe cel care i-a distrus viaţa de odinioară.

„Furia este arma mea.”
-- Tryndamere