Daca am avut numere 10 pentru care sa strigam, numere 9 care sa ne faca sa urlam la goluri, cate un 2 si un 8 care arau benzile terenului, nu putem spune ca am avut prea multi antrenori care sa devina nume respectate in marile campionate din Europa.

Hagi, Mircea Lucescu si Boloni sunt trei nume care au prins ani in Europa. Turcia, Italia, Portugalia – toate campionate importante cu zeci de milioane de fani si emotii uriase.

Fiecare dintre ei are cate un nume de top pe care a reusit sa-l lanseze in fotbal. Culmea, astazi cei trei se bat direct la titlu in Spania. Unul e la Atletico Madrid, altul e la Barcelona, iar al treilea joaca la Real Madrid.

Diego Simeone este “omul” lui Mircea Lucescu. Antrenorul roman l-a adus in Europa si l-a ajutat sa-si schimbe cariera.

„Il cunosc foarte bine pe Diego Simeone. A debutat cu mine in fotbalul european, la Pisa, in 1990-1991. El nu era talentat, tragea la poarta numai cu latul. In schimb, avea un stil de lupta extraordinar. Eu sunt in relatii foarte bune cu el, mi-am dat seama ca va deveni un mare antrenor. E foarte ambitios, cu un bagaj de cunostinte foarte vast. La Atletico a construit o echipa foarte bine organizata, bazata pe principiile fotbalului italian, in principal pe disciplina totala. Toate echipele seamana cu antrenorul lor. Daca antrenorul are personalitate, atunci si echipa e la fel”, spune Mircea Lucescu.

In Turcia, Hagi a reusit sa aduca in fata mai multe nume senzationale. Ribery e unul, iar Arda Turan, actualul star de la Barcelona, e altul. Arda spune despre Hagi:

„Am lucrat cu Hagi la Galatasaray. Si lui ii placea sa castige. M-a invatat cum sa conduc mingea si sa n-o pierd repede. M-a invatat ca meciurile dureaza 90 de minute si poti alerga aproape tot timpul dupa balon si sa-l atingi doar de doua ori. De aceea e preferabil sa-l protejezi si sa-l pastrezi cand reusesti sa-l recuperezi”

La Real, Cristiano Ronaldo marcheaza sezon dupa sezon zeci de goluri. Dar nimic nu ar fi fost posibil, daca acesta nu ar fi fost descoperit de Boloni.

“Ronaldo nu juca nici macar cu echipa a doua, era la juniori. L-am vazut la un meci amical, l-am luat apoi la antrenamente…si nu l-am mai lasat sa plece!. Nu vedeam in el un baiat de 16 ani destul de slabut, ci un jucator deja matur. Ce m-a impresionat, in afara tehnicii, era implicarea totala in antrenament, fara sa fi dat dovada de un respect prea mare fata de cei mai buni jucatori ai nostri. Nu se temea de nimic, mai ales de dueluri unu contra unu. Si in plan tactic era precoce. Imi aduc aminte ca am strigat la el in finala unui turneu amical in Spania pentru ca a pierdut o minge la un dribling. Imediat a facut un sprint, a recuperat balonul si mi-a facut un gest pentru a-mi spune: ”Am inteles”. Pentru mine, Ronaldo pe care il cunoastem astazi s-a nascut in acea zi. Cateva saptamani mai tarziu a marcat o dubla la primul sau meci in campionat”, povesteste antrenorul roman.