Primele amintiri ale lui Talon cuprind întunericul din galeriile subterane din Noxus şi oţelul liniştitor al unui tăiş de armă. Nu ştie de familie, căldură sufletească sau bunătate. În schimb, niciodată nu şi-a dorit altceva decât să audă zăngănitul banilor furaţi şi să aibă siguranţa unui zid în spatele său. Supravieţuind datorită minţii şi mâinilor sale iuţi, Talon îşi câştiga traiul în bolgiile Noxusului. Măiestria sa de spadasin l-a făcut să fie considerat un pericol, iar ghildele noxiene au trimis ucigaşi cu următorul mesaj: ori intră în rândul lor, ori e ucis. A lăsat cadavrele urmăritorilor în şanţul defensiv al Noxusului drept răspuns.

Încercările de asasinare deveneau din ce în ce mai îndrăzneţe, până ce un atacator a dat piept cu Talon într-o încercare de forţă. Spre surprinderea sa, Talon era dezarmat şi privea sabia călăului său când asasinul s-a arătat a fi generalul Du Couteau. Generalul i-a oferit lui Talon posibilitatea de a alege între moartea iminentă sau viaţa ca agent al Înaltului Comandament Noxian. Talon a ales viaţa, cu condiţia să fie doar în slujba lui Du Couteau, deoarece nu putea respecta decât ordinele unui om pe care nu îl putea înfrânge. Talon a rămas în penumbră, executând misiuni secrete la ordinele lui Du Couteau, ajungând din ţinuturile îngheţate ale Freljordului la cele mai ascunse părţi din Oraşul Bandle. Când generalul a dispărut, Talon s-a gândit să revină la libertatea mult râvnită, însă câştigase mult respect pentru Du Couteau în timpul serviciului său. Şi-a făcut o obsesie din depistarea locului în care se afla generalul. Bănuielile sale l-au adus la porţile Institutului Războiului, unde a intrat în Liga Legendelor pentru a-i găsi pe cei răspunzători de dispariţia lui Du Couteau.

„Cei mai periculoşi spadasini din tot Valoranul sunt legaţi de numele Du Couteau: tatăl meu, eu şi Talon. Provocă-ne dacă te simţi în stare.”
-- Katarina Du Couteau