Când vorbesc despre 'războinică', locuitorii Valoranului se referă la o singură femeie. Combinând curajul de neclintit cu priceperea în luptă şi cu o ambiţie fără margini, reputaţia lui Sivir ca vânător de averi este întrecută numai de avuţia strânsă şi admiraţia de care se bucură. Confruntată cu revelaţia misterioasei sale moşteniri, Sivir trebuie să decidă între dorinţa de a-şi urma propriul drum şi povara unei tradiţii măreţe.

Sivir a crescut printre popoarele nomade din deşertul Shurima, începând să stăpânească arta jafului de morminte şi bucurându-se de viaţă fără a fi legată de vreun loc. Era perfectă pentru o viaţă de mercenar, strângea cu uşurinţă bogăţii și adepţi, iar reputaţia îi devenea tot mai puternică. Pe măsură ce faima i se ducea dincolo de nisipurile deşertului, a atras atenţia patricienilor înstăriţi din întreg Valoranul. Cel mai influent dintre aceştia era Înaltul Comandament Noxian. Sivir a stat în slujba capriciilor acestei naţiuni dure fără a se gândi vreodată la consecinţe. S-a dovedit a fi un parteneriat profitabil, până la izbucnirea conflictului din Ionia. A decis să nu ia parte la această invazie murdară şi a rupt legăturile cu ei.

Sivir nu a fost deloc surprinsă când noxienii i-au făcut o vizită, dar, deşi se aşteptase la nişte asasini, a primit o ofertă. Cassiopeia, fiica uneia dintre cele mai influente familii din Noxus, susţinea că a descoperit locaţia celei mai mari comori din Shurima antică. Nobila femeie nu avea nevoie decât de un jefuitor de morminte experimentat care să o însoţească.

Expediţia s-a dovedit a fi mai mult decât s-ar fi aşteptat cele două. În mormântul străvechi nu era nici comoara pe care o promisese Cassiopeia, nici arma după care tânjea. În ciuda avertismentelor lui Sivir, Cassiopeia a deschis larg uşa seifului din mormânt, punând în mişcare evenimente ce aveau să schimbe nu doar viaţa lui Sivir, ci a întregului deşert Shurima pentru totdeauna.

'Ceea s-a pierdut poate fi găsit... şi vândut.'
--Sivir