Înainte de a se crea Liga Legendelor, oraşele-stat Demacia şi Noxus erau încleştate într-un şir de războaie brutale, care când se încheiau, când răbufneau iar, întinzându-se aşa pe câteva secole. Ambele puteri urmăreau să aibă un avantaj asupra adversarului, însă Noxus era oraşul-stat dispus să renunţe la moralitatea convenţională pentru a-şi atinge scopurile. Numai forţa brută şi voinţa de a o folosi contau pentru Noxus, iar războinicul sângeros Sion este cel mai bun exemplu în acest sens. Fiind utilizat de noxieni ca un berbece uman, Sion era trimis să se avânte în faţa trupelor noxiene. Îşi măcelărea fără menajamente duşmanii cu securea sa cu două tăişuri, ''Tocătorul''. Însă nepăsarea sa l-a costat viaţa, fiind prins şi executat fără judecată de forţele demaciene.

Demacienii credeau că decapitarea lui Sion avea să pună capăt masacrului. Însă moartea nu a fost decât începutul ascensiunii lui Sion către putere. Katarina, renumita asasină noxiană, a luat rămăşiţele lui Sion, iar necromanţii noxieni l-au reanimat pe gigant pentru a sluji încă o dată Noxusul. Reanimarea lui Sion i-a conferit noi talente şi a crescut puterea abilităţilor pe care le poseda deja, semănând şi mai multă spaimă în rândurile duşmanilor. Înaltul Comandament Noxian avea o nouă armă redutabilă la dispoziţie - una pe care o foloseşte ca şi campion în Liga Legendelor. Deşi, având puteri sporite, Sion ar fi o armă de temut a Înaltului Comandament în afara Câmpiilor Dreptăţii, Noxus nu mai riscă să-şi lase eroii din Ligă la mila sorţii; zilele lui Sion ca luptător în linia întâi din campaniile de cucerire noxiene se apropie de sfârşit.

''Pentru Noxus, moartea e o promovare.''