Sejuani a fost hrănită cu greutăţi şi cu barbarie. Acolo unde alţii au fost răpuşi de duritatea Freljordului, ea a fost călită de aceasta până când durerea a devenit putere, foamea o încurajare, iar îngheţul un aliat în răpunerea celor slabi. Prin încercările sale, a învăţat că, pentru a răzbi în iarna fără de sfârşit, trebuie să devii la fel de rece şi nemilos ca aceasta. În ochii lui Sejuani, cei care o urmează au fie curajul de a îndura totul, fie dreptul de a muri. Ea ştie că, odată ce va cuceri Freljordul, supravieţuitorii vor alcătui o naţiune de temut.

În copilărie, conducătoarea tribului Gheara iernii şi-a privit rudele stingându-se încet. Frigul şi foametea i-au secerat pe mulţi, lăsându-i în viaţă doar pe cei mai rezistenţi. Ea a fost singura dintre fraţii ei de sânge care a ajuns să împlinească zece ani, ceea ce i-a întărit siguranţa că şi ea va muri în sărăcie. De disperare, a căutat îndrumarea spirituală a misticului tribului ei. Dar clarvăzătoarea nu a prevestit moartea lui Sejuani. În schimb, ea a profeţit că Sejuani va cuceri şi uni într-o zi triburile divizate din Freljord.

Înarmată cu o încredere absolută în destinul ei, Sejuani s-a forţat să îşi depăşească limitele, în împrejurări care ar fi ucis pe oricine n-ar fi avut voinţa sa de a supravieţui. Înfrunta furtuni groaznice fără hrană sau blănuri şi se antrena în timp ce vânturile reci îi biciuiau trupul. Provoca la duel pe rând cei mai vajnici războinici din tribul ei, până când simţea că nu o mai ţin picioarele. Când a preluat conducerea tribului său, Sejuani le-a poruncit războinicilor ei să-i urmeze exemplul. Sub domnia ei, tribul a devenit mai puternic ca oricând.

În cele din urmă, campania de cuceriri a lui Sejuani a început în urma unei oferte de pace, şi nu a unui act de război. În prima zi de iarnă, soli din tribul lui Ashe au sosit în tabăra lui Sejuani, aducând în dar grâne avarosane. Intenţia lui Ashe era clară: dacă Sejuani îşi unea tribul cu al său, Gheara iernii nu va mai suferi vreodată de foame. Pentru Sejuani, darul era o insultă. În tribul lui Ashe, ea vedea bărbaţi şi femei puţini la trup şi liniştiţi, care preferau să cultive pământul în loc să se lupte. Dispreţul ei pentru aceştia era absolut.

Sejuani şi-a strâns poporul şi a dat foc grânelor. Ea a declarat că mila lui Ashe le-ar aduce numai slăbiciune. Confiscând proviziile solilor, Sejuani i-a expediat înapoi cu următorul mesaj: Gheara iernii va dovedi avarosanilor că numai cei puternici merită să supravieţuiască în Freljord. În timp ce grânele ardeau în urma lor, Sejuani a plecat cu armata sa pentru a da prima dintre numeroasele lecţii dureroase care aveau să urmeze.

„Am fost născută din gheaţă, educată de furtuni şi călită de ger.“
-- Sejuani