Spre deosebire de fratele lui, Darius, pentru Draven nu a fost niciodată de ajuns victoria. Râvnea să fie recunoscut, aclamat, plin de glorie. A căutat mai întâi gloria în armata Noxiană, dar flerul lui dramatic a fost grav subapreciat. Dorindu-şi cu orice preţ să-l prezinte pe „Draven“ întregii lumi, s-a orientat spre sistemul de închisori. Acolo şi-a croit celebritatea la care visase transformând îndeletnicirea plicticoasă a execuţiilor într-un spectacol de primă clasă.

La cea dintâi execuţie a sa, Draven şi-a şocat privitorii ordonându-i prizonierului condamnat la moarte să fugă pentru a-şi salva viaţa. Chiar înainte ca omul să se facă nevăzut, Draven l-a doborât cu o lovitură perfectă de secure. Nu după mult timp, toate execuţiile lui Draven au devenit o provocare în care prizonierii noxieni se zbăteau într-o ultimă încercare de a-şi salva viaţa. A folosit acest proces ca scena lui personală şi a transformat execuţiile într-o formă principală de divertisment. Şi-a adus la extaz spectatorii, în timp ce prizonierii disperaţi încercau să scape. Dar nu au reuşit niciodată. Respingând uniformele negre şi sumbre ale călăilor noxieni, Draven a adoptat ţinute colorate şi a născocit mişcări rapide caracteristice pentru a ieşi în evidenţă. Mulţimile se strângeau gloată pentru a-l vedea pe Draven în acţiune, iar zvonurile despre reprezentaţiile lui s-au răspândit imediat. Pe măsură ce îi creştea popularitatea, îi creştea şi egoul deja supradimensionat. Locul lui era în centrul atenţiei. Nu după mult timp, sfera ambiţiilor sale depăşea numărul de locuitori din Noxus. A decis că măreţele fapte de vitejie ale lui Draven trebuiau prezentate întregii lumi.

“Cel mai bun evoluează acolo unde decid eu să ridic ştacheta în fiecare zi.“
- Draven