Prima relatare privind existenţa lui Swain o avem din fişa de spital în care a scris doctorul său. Fişa spune că Swain a intrat în salon fără a se plânge de ceva; avea piciorul drept rupt în două, iar osul îi împunsese pielea. Pe umăr avea o pasăre mică, cu o căutătură urâtă. Doctorul era împietrit de uimire şi de groază cât tânărul îi răspundea la întrebările privind sănătatea şi vârsta sa cu o privire calmă şi neabătută. Chiar şi când contragreutăţile de nisip îi reaşezau tibia cu o pârâitură înfiorătoare, Swain nici n-a clipit din ochi şi nu şi-a luat privirea de la peroneul său umflat. Doctorul i-a recomandat un tratament magic pentru rănile inoperabile de la picior, însă l-a refuzat, cerând numai o cârjă înainte să plece, târând piciorul după el. A reapărut în documentele armatei noxiene, deşi e clar că sunt incomplete. De regulă, un băiat mutilat ar fi fost respins din mândra legiune noxiană, însă sursele arată că a devenit direct ofiţer gradat.

Cei care au servit sub comanda lui (şi au supravieţuit) i-au rămas credincioşi până la moarte. A avansat rapid în ierarhia Înaltului Comandament, asta când superiorii săi cereau să fie retrogradaţi din funcţie pentru a intra în unitatea lui. Fiind un strateg foarte viclean, Swain era decorat după fiecare bătălie purtată, şchiopătând gânditor în faţa trupelor sale. Ascensiunea sa părea de neoprit, asta până când a fost pus în rezervă înaintea invaziei ioniene - o decizie uluitoare, ce mirosea de departe a subminare birocratică. Dacă pe Swain l-au tulburat evenimentele următoare, n-a lăsat să se vadă acest lucru. Avea o figură atât de împietrită, încât se zvonea că ar fi o mască, ce ascundea ceva complet inuman dedesubt. Şi mai multe controverse stârnea pasărea ce nu se mai dezlipea de pe umărul său şi al cărei nume i-l şoptea numai ei în ureche. Când Demacia a început să-şi facă simţită prezenţa şi mai mult în Ligă, Swain a fost repus în drepturi.

„Dacă nu ţi-ai pierdut puterea de a întreba, nu poţi cere alinare.”
-Swain