Maliţioasă şi elegantă în acelaşi timp, graţia fermecătoare a Elisei îi ademeneşte pe cei inocenţi şi pe cei lacomi deopotrivă în pânza amăgitoare ţesută de ea. În timp ce s-ar putea ca victimele să-i poată descoperi adevăratele intenţii, nimeni nu a supravieţuit să dezvăluie şi celorlalţi ce secrete întunecate se ascund dincolo de masca ei enigmatică.

Pe culoare umbrite, ascunsă de ochii societăţii, Elise a predicat lumii despre un zeu-păianjen mitic. Discipolii ei înfocaţi tânjeau după graţiile acestui zeu, crezând că binecuvântarea lui era sursa vitalităţii şi puterii Elisei. După ce a declarat că va organiza un pelerinaj spre altarul zeului păianjen, aceasta i-a ales pe cei mai devotaţi discipoli pentru a o însoţi. Extaziaţi, cei câţiva aleşi au urmat-o orbeşte în primejdioasa călătorie pe mare. Când au ajuns la destinația finală, pe misterioasele Insule ale Umbrelor, Elise i-a condus spre o peşteră plină cu pânze de păianjen. Aşteptându-se să găsească un altar, grupul şi-a privit plin de nedumerire preoteasa. Aceasta s-a întors către mulţime şi şi-a ridicat triumfătoare braţele, lăsând să se vadă nişte picioare ciudate, ca de păianjen, care îi creşteau din spate. Văzându-i pentru prima dată adevărata şi înfricoşătoarea formă, adepţii Elisei au încercat să fugă, dar ea a poruncit pânzelor magice să-i ţină în loc. Având victimele prinse în capcană, s-a întors spre peşteră şi a scos un ţipăt strident. Un păianjen monstruos, nici mort, nici viu, a ieşit din întuneric, târâindu-şi trupul masiv pe nişte picioare subţiri. Adepţilor Elisei nu le mai rămăsese decât să strige în timp ce monstrul păianjen îi mânca de vii. Elise s-a apropiat de creatura ghiftuită, i-a extras veninul şi a băut bizara substanţă. Instantaneu, a început să simtă o senzaţie de reîntinerire curgându-i în vene. Amânând din nou moartea, Elise s-a reîntors în sânul congregaţiei sale. Aceştia erau încântaţi să afle că tovarăşii lor au decis să rămână în casa sfântă a zeului păianjen. Elise şi-a asigurat discipolii că va organiza un alt pelerinaj la momentul potrivit. Zeul păianjen îi va aştepta.

'Cei cu adevărat credincioşi nu trebuie să se teamă de îmbrăţişarea păianjenului.' - Elise