Fiind cel mai puternic luptător provenit din triburile de minotauri ale Marii Bariere, Alistar şi-a apărat semenii de numeroasele pericole din Valoran; asta, până la sosirea armatei noxiene. Alistar a fost ademenit în afara satului prin uneltirile lui Keiran Darkwill, mezinul generalului Boram Darkwill şi comandantul corpului expediţionar noxian. Când Alistar s-a întors, şi-a găsit satul în flăcări şi familia ucisă. Spumegând de furie, a atacat în forţă un întreg regiment noxian de elită, decimându-l. Furia oarbă a lui Alistar a fost potolită numai prin intervenţia celor mai pricepuţi invocatori noxieni. Alistar a ajuns în lanţuri în Noxus şi şi-a petrecut următorii ani ca gladiator, mereu aruncat în lupte ce nu se mai sfârşeau, pentru divertismentul conducătorilor noxieni.
Sufletul lui Alistar, odată nobil, a început să se întunece, iar campionul ar fi căzut pradă nebuniei dacă Ayelia, o tânără slujitoare, nu l-ar fi ajutat să evadeze. Când s-a văzut liber, Alistar a intrat în nou înfiinţata ligă pentru a lupta, sperând să se răzbune odată pentru totdeauna pe noxieni şi să o găsească pe fata care îi redase speranţa. Deşi la început n-a vrut să se folosească de statutul său de campion, Alistar a observat că faima aduce putere şi a devenit un apărător redutabil al victimelor cruzimii guvernului noxian. El aduce în discuţie şi fapte pe care armata noxiană ar prefera să le muşamalizeze, devenind un personaj foarte dezagreabil pentru nobilimea noxiană. Prin faptele sale caritabile a câştigat mai multe distincţii filantropice, o antiteză interesantă cu furia dovedită şi prăpădul făcut în ligă.
Dacă vrei să iei taurul de coarne ca invocator, s-ar putea ca Alistar să aibă şi el un cuvânt de spus în privinţa asta.