I. INTRODUCERE

Atena, oraş în sud-estul Greciei, capitală şi cel mai mare oraş al ţării. Este situată pe colina Attic şi este înconjurată cu munţi din trei părţi, cei mai mult importanţi sunt munţii Párnis, Pendéli, şi Hymettos (Imittós). Doi curenţi, râul Kifisós în vest şi râul Ilisós în est, trec prin oraş. Atena cu portul ei, Pireu(Pireás), care este situat la 8 km de sud-vestul Golfului de Saronikós (un intrând în Marea Egeană), formează o regiune metropolitană. Atena domină viaţa economică, culturală, şi politică din Grecia. În 1996 populaţia din oraşul cu suprafaţa cea mai mare a fost de 3 100 000.


II Oraşul CONTEMPORAN

O mare porţiune din activitatea grecească industrială este concentrată în Atena. Există fabrici de textile, băuturi alcoolice, săpun, făină, chimice, produse de hârtie, piele, şi ceramică. Turismul este de asemenea important pentru economie.
În centrului oraşului modern este Constitution Square, în apropiere este clădirea Parlamentului şi câteva muzee. Printre instituţiile oraşului de educaţie înaltă sunt şi Universitatea Natională Capodistrian din Atena (1837), Universitatea Natională de Tehnică din Atena(1836), şi şcolile de artă, afaceri, şi agricultură. Atena are numeroase muzee printre care enumerăm: Muzeul National de Arheologie, Muzeul Bizantin, Muzeul Acropolis, şi Muzeul Benaki, cu colecţiile lor remarcabile.
Deasupra Atenei pe colina Acropole veghează ruinele civilizaţiei antice greceşti. Cel mai mare templu Parthenonul, a fost construit în onoarea zeiţei patroane a oraşului, Atena, în secolul V î.e.n.. În ciuda deteriorărilor provocate de intemperiile naturii şi a distrugerilor umane, templul a rezistat în timp până în zilele noastre. Deşi este opera unui simpozion artistic şi deşi nu ştim care este contribuţia concretă ale mâinilor lui Fidias, Parthenonul este mai mult decât o realitate arhitectonică, este o realizare de un ordin care depăşeşte speciile artei şi care totuşi persistă să se identifice cu zestrea spirituală pe care nu putem să i-o atribuim decât lui Fidias. Parthenonul este ideea unei forme care se numeşte Fidias. Planul templului grec se defineşte după felul în care coloanele sunt dispuse faţă de o încăpere centrală în care se află imaginea de cult. Parthenonul reprezintă tipul cel mai echilibrat al evoluţiei templelor. Numără opt coloane pe faţadă, rândul de coloane dorice care încadrează templul mărgineşte o incintă cu friză ionică, construcţia fiind un exemplu în privinţa coeziunii acestor două moduri de a exprima unitatea.
Ionicul are coloana mai verticalizată, capitelul mai bogat arcuit şi profilurile mai jucate. Distincţia însă se exprimă mai clar prin felul în care ionicul umplea registrul frizei cu o pandă continuă de sculpturi faţă de banda dorică. Aşa că Parthenonul se înfăţişa în afară cu metopele sculptate, iar pe dinăuntru cu friza continuă a reliefului Ionic, care înconjoară încăperea în care se află statuia Atenei Parthenos. Pe reliefurile statuii, apare lupta zeilor cu giganţii, lupta lapiţilor cu centaurii şi lupta atenienilor cu amazoanele. Friza Parthenonului înfăţişează procesiunea întregii cetăţi, a tuturor vârstelor şi oamenilor cetăţii care participă fără distincţii de rang la sacra solemnitate. Friza descrie două cortegii care se întâlnesc ambele pe latura de răsărit acolo unde tronează zeii. Pe latura de apus călăreţii sunt alături de caii lor şi cortegiul este incipient, abia se formează. Pe latura nordică aşa zisa cavalcadă este în plin mers. În sud, procesiunea fecioarelor ascultă de o gradaţie monumentală. Zeii sunt izolaţi în aşa fel pe latura de răsărit încât muritorii să nu fie conştienţi de prezenţa lor adică să nu pară, că zeii îşi exercită oficial autoritatea, şi că impun ţinuta de reculegere a sărbătorii.
Această naraţiune a frizei pe lângă amploarea pe care este capabilă să o sugereze, exprimă un conţinut profund al atitudinii greceşti; acel al libertăţii de concepţie care prezidează chiar lucrurile absolute.
Decoraţia exterioară a Parthenonului este formată din importante grupuri sculpturale cum ar fi: uriaşul orizont spre care cugetă fiinţa lui Dionisos–Teseu, grupul de zeiţe de alături ale căror mâini retezate de timp, ciunge, vor parcă să vorbească despre imensitate şi grupurile statuare ale frontonului de răsărit cel care reprezintă naşterea Atenei din capul lui Zeus.

Iluzii ale Parthenonului
Parthenonul, o capodoperă de arhitectură antică greacă, este exemplul unei iluzii de linii. Deşi el pare perfect drept, structura nu conţine unghiuri perfect drepte. Coloanele de arhitectură sunt proiectate să se aplece puţin înăuntru, arhitecţii au construit baza şi alte elementele orizontale cu o curbură neînsemnată îndreptată în sus. Aceste modificări compensează pentrua a deforma efectele de perspectiva liniară, care altfel fac structura să apară încovoaiată.

III ISTORIE.
A. Perioada Antică
 Colina Acropolis din Atena a fost locuită încă din Neolitic. În 1400 î.e.n. ea a fost fortificată de Mycenae şi Tiryns.

 În mijlocul secolului IX î.e.n. a fost inclus oraşul maritim Pireu în oraşul-stat Atena.

 În 560 BC tiranul Pisistratus, sprijinit de aristocraţie, a câştigat control Atenei.

 Pisistratus a sponsorizat de asemenea evenimente publice ca festivalul Panathenaic, ţinut o dată la patru ani în cinstea Atenei.

 Multe alte lucrări publice au fost să luate tiran şi fiii săi între anii 560 şi 510 î.e.n..

 În 509 î.e.n. Cleisthenes a condus o revoluţie democratică, reorganizând structura tribală a oraşului aşa că baza suportului său era în cel mai democratic centru urban şi în Piraeus. Cea mai puternică adunare populară se întâlnea pe dealul Pnyx mai jos de Acropolis.

B Perioada Clasică
 În 480 î.e.n. Atena a fost aproape distrusă de Persani. Conducătorul Atenian Themistocles, a înfrâns invadatorii Persani la Salamís şî a început restauraţia oraşului, construind ziduri în jurul oraşelor Atena şi Pireu. El de asemenea prin construirea de ziduri a unit Atena cu portul Pireu. Munca sa a fost continuată de Pericles în 450 î.e.n..

 Pericles, mai mult decât oricare alt conducător democratic, a făcut din Atena un oraş minunat. Fondurile publice au fost folosite pentru construcţia Parthenonului, templului Erechtheum, şi al altor monumente minunate. El a dezvoltat agora, care a început să pună la vânzare importuri din toată lumea.

 Otomanii au câştigat controlul complet asupra Atenei în 1458. Partenonul, a fost construit ca templul zeiţei Atena, a fost transformat într-o moschee Musulmană. Sub regula turcilor oraşul a fost încă folosit de Greci şi a avut o populaţie mixtă de Turci, Greci, şi Slavi.

 Parthenonul a fost mult deteriorat în 1687, când un bombardament Venetian.

C. Perioada Modernă
 Războiul Grec de Independenţă (1821-1829) a eliberat oraşul de la Turci şi l-a făcut capitala Greciei moderne.

 Atena a fost în mare măsură reconstruit(1832-1862) în timpul domniei Regelui Otto cu arhitecti germani precum remarcabilul Eduard Schaubert.

 Înaintea răsăririi Atenei ca un centru major european comercial şi industrial în secolul XX, oraşul a fost important în special ca centrul turistic, recunoscut pentru monumentele lui antice.

 Oraşul acum suferă din cauza problemelor moderne, de exemplu poluarea aerului. Construirea unui metrou pentru a ajuta problema transporturilor a început în 1991, dar a fost întârziată în mod periodic datorită posibelelor deteriorări care se pot face asupra monumentelor antice ale oraşului.

 În 1997 Commitetul Olmpic Internaţional a ales Atena: locul primelor Jocuri Olimpice în 1896 şi ca gazdă pentru Jocurile Olympice de vară din 2004.