Despre viaţa lui Baba Novac – „unul din cei mai viteji căpitani ai lui Mihai Viteazul” – avem ştiri puţine. Într-o notiţă referitoare la locul de naştere al acestuia, cronicarul transilvănean Ştefan Szamoskozy spune că Baba Novac era originar din satul Poreci, lângă Dunăre, aproape de Semendria.

La început – ne informează acelaşi Szamoskozy – a fost ostaş de rând şi se aflase în închisoarea turcească, unde „i-au scos toţi dinţii, încât nu mai avea niciun dinte în gură”. După venirea lui în Ţara Românească, Mihai Viteazul l-a numit căpitan peste haiduci, care formau un corp însemnat în oastea acestui mare voievod (la un moment dat circa 8ooo de asemenea ostaşi). Haiducii erau recrutaţi dintre oamenii liberi din diferite părţi.

„Unul din cei mai viteji căpitani ai lui Mihai Viteazul”

Baba Novac a intrat în slujba lui Mihai Viteazul în anul 1595, probabil după lupta de la Călugăreni. Prima sa misiune, care l-a ridicat în rândul celor mai apreciaţi oameni ai lui Mihai, a fost incursiunea din primăvara anului 1595. În fruntea a 700 haiduci, trecând Dunărea, a înaintat până la munţii Balcani, ca să aştepte oastea otomană condusă de Hasan paşa, care trecea munţii pentru a-l întâlni la Sofia pe sultan. Baba Novac a atacat această oaste, punându-l pe fugă pe Hasan şi luând căruţele şi caii, armele şi toată comoara ce avea.


În legătură cu această campanie, cronicarul notează următoarele: „Baba Novac cu încă şapte sute lângă sine… a ars castelul Vraţa [în Bulgaria], la o depărtare de două zile de drum de la Dunăre. În această vreme turcii s-au strâns dincoace de Dunăre ca să-i închidă calea. Din această cauză el neîndrăznind să se întoarcă pe acelaşi drum, şi fiind şi un bun călăuz, şi-a condus toată oastea pe muntele Barkoncza, care era dincolo de Vraţa, aproape de muntele Novac (Balcani), ajungând aproape de Sofia. De aici s-a întors după mari ocoliri ajungând la Dunăre mai jos de Orşova, nu departe de Vidin. După o luptă înverşunată a reuşit să pună mâna pe multe corăbii cu ajutorul cărora a trecut Dunărea, întorcându-se în Ţara Românească. Dintre toţi ostaşii lui numai şapte au pierit. În schimb el a luat un număr însemnat de prizonieri şi cirezi de vite. De atunci – spune Szamoskozy – a fost în mare cinste la Mihai Vodă”.

Într-adevăr, de aici înainte el va fi mereu lângă Mihai. Astfel, îl găsim alături în bătălia din 18/28 octombrie 1599 la Şelimbăr, unde, nemaiavând răbdare să aştepte tratativele începute între episcopul Malaspina, sol al cardinalului Andrei Bathory, şi Mihai, tratative prin care se urmărea câştigarea de timp pentru adunarea oastei principelui Transilvaniei, cu corpul de oaste comandat de el atacă prin surprindere, contribuind astfel la victoria obţinută de Mihai.

În primăvara anului 1600, Baba Novac este trimis de Mihai în Banat, în părţile Lipovei, unde este victorios în mai multe lupte. Apoi îl însoţeşte în Moldova, Mihai încredinţându-i urmărirea lui Ieremia Movilă. Baba Novac ocupă teritoriul Moldovei şi instalează o garnizoană în oraşul Iaşi. În tot timpul acestei campanii, rapoartele comisarilor împăratului Rudolf al II-lea ni-l arată pe Baba Novac ca pe unul dintre cei mai apreciaţi ostaşi. La 27 iunie, comisarii raportează împăratului că Baba Novac, cu 3000 de oameni, a cucerit teritoriul până la Cameniţa şi nici Hotinul nu va putea rezista multă vreme. La rândul lor, spionii lui Ieremia Movilă raportează înspăimântaţi că Mihai l-a trimis pe Baba Novac cu 20.000 de oameni ca să treacă la Cernăuţi.

Reîntors în Moldova, Mihai Viteazul, acum domn peste cele trei ţări române, avea de înfruntat insurecţia nobiliară izbucnită la 1 septembrie 1600, odată cu refuzul nobilimii de a participa la dieta convocată la Sebeşul Săsesc. La 18 septembrie 1600, are loc lupta de la Mirăslău, unde armata lui Mihai a suferit o grea înfrângere. După informaţiile ce le avem se pare că la data la care a avut loc această bătălie Baba Novac se afla în Ţara Românească, lângă fiul lui Mihai, Pătraşcu, fiind chiar conducătorul oastei acestuia; că Mihai îl chemase în ajutor, dar el n-a putut ajunge la timp.

Trădare?

Unele izvoare maghiare şi austriece susţin că, după lupta de la Mirăslău, Baba Novac l-ar fi părăsit pe Mihai Viteazul. Aceste izvoare se întemeiază în parte pe faptul că după plecarea lui Mihai la Viena şi Praga, Baba Novac îşi oferă serviciile generalului Basta. Dar acest fapt nu înseamnă o trădare, ci, deoarece Mihai nu mai avea oaste şi plecase din ţară, trebuie privit ca un angajament obişnuit în vremea aceea la oştile de factură mercenară. Într-un raport al său din 17 decembrie 1600 către împăratul Rudolf, generalul Basta însuşi vorbeşte despre o angajare în serviciu a lui Baba Novac şi nu despre trădarea acestuia. „A venit la mine – se spune în raport – unul cu numele Baba Novac, cu aproximativ 100 de călăreţi şi 600 de pedestraşi, pe care i-am primit îndată în serviciu şi i-am trimis în părţile Lipovei…” Pe de altă parte, aceste izvoare îşi întemeiază afirmaţia şi pe faptul că, atunci când a fost prins, preotul lui Baba Novac ar fi avut asupra lui o scrisoare adresată de acesta paşei din Timişoara.

Baba Novac este prins, probabil, în părţile bănăţene de Ştefan Csaky, unul dintre conducătorii grupării nobiliare, care urmărea răsturnarea situaţiei politice din Transilvania. În ziua de 3 februarie, Baba Novac şi preotul său au fost aduşi la Cluj. Sub pretextul că ar fi dus tratative cu paşa din Timişoara şi ar fi avut de gând să dea Lugojul şi Caransebeşul pe mâna turcilor, dieta l-a judecat pe Baba Novac şi l-a condamnat la moarte prin arderea pe rug.

Execuţia

La 5 februarie 1601, are loc execuţia lui Baba Novac şi a preotului său în piaţa oraşului Cluj. Execuţia a început la 10 dimineaţa. Baba Novac şi preotul au fost legaţi pe grinzi, apoi aruncaţi pe rugul în flăcări. Generalul Gheorghe Basta urmărea execuţia de la fereastra unei case din piaţa oraşului. Săturându-se până la urmă, a poruncit încetarea schingiuirii lui Baba Novac. După această moarte năprasnică, cei doi au fost traşi în ţeapă pe drumul Feleacului. „Nici nu se poate spune – scrie cronicarul – cu ce iuţeală i-au mâncat corbii carnea, încât în zilele următoare nu se mai vedeau în ţeapă decât oasele”.

Peste câteva luni, după lupta de la Gurăslău (3 august 1601), Mihai Viteazul se întoarce biruitor spre oraşul Cluj, care se supune imediat. Aflând locul în care a fost tras în ţeapă Baba Novac „…Mihai Vodă a ridicat pe locul tragerii în ţeapă un steag mare în cinstea marelui şi viteazului său slujitor.”